Dan Norea

Cu mare întârziere (uitasem că am comentarii) vin să răspund.

Nelu, ai dreptate cu ambele observații.

Cornel, cred că și tu ai dreptate cu acel \"refuzat\". Dar în privința postării textelor după \"anunțarea oficială a rezultatelor\", nu știu exact la ce te referi. Când am postat textele, deja mă sunase Lucian Perța să mă invite și îmi comunicase rezultatele. Cred că asta se poate chema \"anunțare oficială\".
Dar în privința cronici, nu țin minte ca anterior să așteptăm cu toții până la apariția unei cronici. Nu de altceva, dar nu la toate festivalurile apar cronici.

Todo, nu știu dacă e o confuzie, epigrama lui Petrone o știam, dar aveam impresia pregnantă că mai are una terminată cu \"Deci, unde dai și unde crapă\". În schimb, epigrama lui Constantin Tone (foarte bună) n-o știam. S-ar fi potrivit enunțului de la Buzău ca o mănușă.

Poate nu e lipsit de interes să relatez că aveam o a treia variantă la temă, după părerea mea ceva mai slabă decât celelalte.


Soția supărată

Bătând în ușă disperat,
Sosit acas’ de la agapă,
Vecina ușa a crăpat...
Deci, unde dai și unde crapă.

Subiectul ăsta a mai fost dezbătut pe agonia acum vreo doi ani. Concluzia: cu excepția a câtorva state europene, care folosesc dublarea din motive de mândrie națională, celelalte state din lume au drept principal motiv analfabetismul. Numai o țară cu un nivel cultural peste medie poate folosi subtitrarea. Dacă am ajuns deja la nivelul ăsta, trecerea la dublare este, cu siguranță, un mare pas înapoi. La asta se adaugă actul artistic: mi se pare dizgrațios să văd un actor mare mișcând buzele și să aud altă voce decât cea originală.
Un efect secundar, deloc de neglijat, este acomodarea copiilor cu o limbă străină, lucru pe care îl pot confirma: la mine în familie, cei doi care stăpânesc foarte bine engleza sunt cei care au crescut după \'89.

...mi se pare cea mai coerentă, ca idee plus construcție. Și eu sunt de părere că ai avut concursuri mai bune ca ăsta.
Trage tare să ne vedem la Alba.

La prima n-am reușit să transmit corect mesajul. Cuvântul \"consecvent\" vrea să spună că, dimpotrivă, a reușit să amâne totul (inclusiv moartea) la maxim, adică până în ultima secundă.

La a doua, observațiile referitoare la timpuri sunt corecte. Am scris catrenele, la fel ca subiectul primei epigrame, în ultima secundă și n-am mai avut timp să găsesc o formă coerentă. Viorel, dacă voi mai scoate un volum, voi apela la ultima ta variantă. Mulțumesc.

Vali, ideea de a folosi chiar tema în ultimul vers nu e a mea, sau cel puțin așa am impresia. Îmi tot bâzâie în cap ultimul vers al unei epigrame (a lui Petrone, cred): \"Deci, unde dai și unde crapă\". Evident, nu poate fi vorba de similitudine, câtă vreme versul este chiar tema concursului.

Mulțumesc pentru aprecieri.

...felicitări lui Liviu Nanu și calde mulțumiri lui George Pașa!

Succes la lansare și cât mai multe astfel de utopii transformate în realitate!

sticle în nisip -
mesajele sunt în jur:
sute de hârtii

Hai să-ți spun o lege
Pentru cei cu minte:
Când nu poți fi rege,
Fă-te președinte!

I-am dat unui robot ulei
Și mi-a răspuns, lipsit de chef:
\"Mai dă-mi o doză, dacă vrei,
Să-l ung și pe Robotul șef\".

Valurile, vânturile...

Cutremur, val, tsunami, vânt,
S-a-nfiorat tot relieful;
Așa se-ntâmplă pe Pământ
De-l enervăm prea mult pe Șeful!

de mii de veacuri -
nepăsător și rece
Muntele Fuji
(Nicolae Tomescu)


Ferească Domnul!
să nu ajungă Fuji
mult mai fierbinte

La internare, dacă-i grav,
La stat, se știe, mori bolnav,
Dar la privați, ești norocos:
Fiind mai scump, mori sănătos.

după cutremur -
miliarde de inimi
sunt japoneze

Bia, comentariul tău vine să-mi confirme ceea ce știam demult: gusturile nu se discută. Ai dreptate să-ți placă mai mult poemul al doilea. Dar dreptatea ta nu vine în contradicție cu a Ottiliei sau cu a Flaviei. Sunt doar modalități diferite de a avea dreptate. Pe mine toate mă bucură.

Mi-am recitit comentariul și am constatat că poate fi interpretat altfel decât aveam intenția, așa că vin cu completări.

O carte doar cu catrenele meseriașe cred că ar fi prea subțire. Ar fi mai degrabă o broșură. Dacă totuși se optează pentru varianta asta, în mod evident, Jupp ar fi singurul posibil să se ocupe de ea. Mai mult, nici n-ar avea atributul de antologator ci de autor, cu un număr de invitați, menționați undeva, de exemplu pe coperta a patra.

Dar mie personal mi-ar plăcea un volum mai consistent, care să conțină grupaje colective, dialoguri și replici ale celor mai mulți epigramiști de pe agonia. Ar fi un fel de \"Agonia vol. III\", cu o structură diferită de a celorlalte. În acest caz, s-ar impune un antologator unic. Evident, Sorin Olariu nu e singura \"minte limpede\", dar alții (nu nominalizez, pentru a nu stârni suspiciuni) nu sunt disponibili, după știința mea. În primul rând, din motive de timp, volumul de muncă e mult mai mare.

Cu scuzele de rigoare pentru eventualele interpretări nedorite,
Dan Norea

Viorel, ai dreptate, rezultatul e prea mare pentru a putea fi tipărit într-o revistă. Eu mă gândisem la un viitor volum colectiv al agoniei, în care să intre mai multe asemenea grupaje și dialoguri. La un moment dat, propusese Nelu Gârda unul cu titluri de filme și altul cu epitafuri bazate pe jocuri de cuvinte. Mai există câteva replici excelente la grupajele mele despre pictori și muzicieni. Pot ajunge acolo câteva dialoguri spumoase, cum ar fi cele dintre Florin Rotaru și Nelu Gârda. Sau replici ingenioase.
Dar pentru asta trebuie o minte limpede de antologator. Poate se angajează Sorin Olariu la o asemenea întreprindere, bineînțeles plecând nu de la căutări pe agonia, ci de la propunerile noastre. Se poate imagina chiar un sistem de selecție în antrepriză, cu alte cuvinte fiecare autor principal (în cazul \"Catrenelor meseriașe\" - tu) să facă propria selecție la grupajul propus de el, iar antologatorul principal să aibă drept de veto final.

Toate astea pleacă de la o idee: după părerea mea, volumele agonia de până acum nu sunt reprezentative pentru un site literar. Fiecare cu pagina lui - asta o poate face oricine. Pentru a surprinde pe hârtie spiritul agoniei, aspectul online, trebuie publicate replici, dialoguri, grupaje colective.

În particular, așa mi-am structurat volumul meu, care e în tipografie în acest moment. Are trei părți:
1 - grupaje bazate pe jocuri de cuvinte, unde catrenele sunt reunite după modalitatea de construcție (omonime, sinonime, ligamente);
2 - grupaje tematice, cum sunt majoritatea volumelor de epigrame;
3 - replici și dialoguri de pe agonia, unde apar multe din epigramele colegilor de site, pentru că o replică, luată separat, nu are aceeași valoare.

Ce ziceți de propunerea mea?

Ucenicul bijutier

Se fură meseria-ntâia oară,
Cea care, știm cu toții, e-o brățară
De aur - șeful lui i-a garantat-o.
A fost disciplinat... și a furat-o.


Vidanjorul

În treaba asta, unui ucenic
Nu-i e permis să facă mai nimic,
Responsabilitatea e profundă -
Doar meșterul se bagă și desfundă.


Ziaristul

Când n-are-un furt, omor sau un viol,
La tastatură-și intră bine-n rol
Și-și ia în dinți o inimă vitează -
Omoară, jefuiește, violează...

Bag de seamă că relația ta cu Dumnezeu este un parteneriat public- privat. Adică expui în public niște gânduri particulare, cu o sinceritate și o transparență care mă fac să-ți dedic o epigramă mai veche, potrivită ca o mănușă. :)

Pentru-a afla acei Părinți
Iertare pentru ce le ceri
Am conectat la biții sfinți
O cameră de luat vederi.


Revin la text. Ai un typo: mișcarea Pământului este de revoluție, nu de rezoluție.
Apoi, câteva paranteze mi se par prea explicite: (paharul acesta l-am tot băut), (eu Crucea o port la gât mi se pare mult mai rezonabil)...
În rest, apreciez că păcatele prezentate sunt cât se poate de nevinovate. Dacă le prezinți unui preot, o să-ți dea să faci 0,25 mătănii, ceea ce e destul de dificil. Eu zic să mai adaugi câteva păcate mai consistente... Ai nevoie de ajutor?
:)

Telefonistul

Ascult atent și lacom, schimbu-ntreg,
Discuții, aventuri și fantezii;
Fiind frustrat, încep să înțeleg
De ce-au salarii mari în SRI.


Tipograful

E-o meserie ce, din tată-n fiu,
O dăm de generații, consecvent;
Și-s mândru c-am putut să îl înscriu
Pe fiul meu, la litere, student.

nu mai îmi scrie
tristihuri ca acesta
că mă cutremur!
:)