Dan Norea

...dar voi vorbi mai mult despre Alexandra Oprițescu. Este, cu siguranță, un \"căutător\", adică genul de om curios și activ, care vrea să afle cât mai multe nu numai despre lume, dar și despre sine însuși. Dovada este că și-a descoperit atâtea talente - literatură, grafică, actorie... Probabil mulți dintre noi ne naștem cu mai multe talente native, dar rămân îngropate în adânc și nu aflăm niciodată cu ce ne-a dotat mama natură.
Ce este și mai uimitor este faptul că, la 17 ani, este preocupată de latura sa umoristică. Am văzut mulți poeți la vârste fragede, dar niciodată un umorist.
Probabil în final va trebui să aleagă între aceste multe talente și să-și canalizeze eforturile într-o singură direcție. Ceea ce nu înseamnă că restul trebuiesc lăsate în părăsire. Pot fi complementare - grafica o ajută să-și ilustreze singură cărțile, iar actoria e un câștig fantastic atunci când te afli față în față cu publicul.
Urează-i mult succes!

PS Epigrama e bună, sper că a gustat-o.

bărbații nu m-au inspirat niciodată!
(Adrian Suciu)

Cum văd c-avem gusturi comune,
Suntem rivali în acțiune!


ca daca ar vedea-o nevasta mea
poate c-ar plange
(Dorian Duma)

Las\' să plângă și a ta,
Că destul a plâns a mea.


baftă și zâmbete multe din partea cititorilor.
(Dana Banu)

Către așa un cititor,
Un zâmbet veșnic sunt dator.


Adrian, Dorian, Dana, multe mulțumiri pentru semne și aprecieri. Am rugămintea ca, dacă doriți un exemplar, să-mi trimiteți adresa poștală la dan.norea@gmail.com.

Ioane, catrenul tău îmi amintește de un haiku celebru al lui Basho:

În coliba mea
tot ce pot să vă ofer
e că țânțarii sunt mici.


Adică, asta e o laudă mascată. :)

Ion Cuzuioc, dacă nu ne vedem la Buzău sau la Alba, îți trimit un exemplar la o adresă poștală pe care o să te rog să mi-o trimiți, la vremea respectivă, prin email. Cartea odată primită, poți să o descânți, să o lansezi (chiar în spațiu, dacă vrei) dar neapărat DUPÃ ce o citești.


Cartea-i de valoare certă
Dar, am dubii vă pot spune
Cu un om ce pe copertă
Râde din compasiune.
(Marius Bartiș)

Ai înțeles, chiar foarte bine:
Compasiunea-i pentru tine.
:)


Constanța, marea urbe-n care
Simți un parfum de sicomor,
Doi lupi faimoși născu: de mare,
E unul, altul - de umor.
(Goea Maria Daniela)

Mă rog să n-afle Ananie,
Că nu mă spală mări o mie.

Dacă nu știai, Ananie Gagniuc, un umorist constănțean mult mai vechi și mai cunoscut decât mine, e supranumit Amiralul umorului românesc.


N-ai alta, Dane?
(Nelu Gârda)

Peste cinci ani, îmi zice algoritmul,
La vârsta mea, cam ăsta este ritmul.


Florinel, dacă nu ai cartea gata la timp, te strâng de gât, de... mă rog, de toate!


Să șii că-s sincer, nu joc teatru;
Fiindcă-i faină, mă reped,
S-o prind, și fac pe dracu-n patru,
În văzul lumii... s-o \"posed\".
(Ion Ruse)

Mă miră foarte tare a ta scrisă:
Viagra știu că-ți este interzisă.


Norică dragă e tardiv,
Fi`ndcă te laud, nu în van,
Să-mi spui că-s doar obiectiv,
Ar fi destul să-mi spui:țăran.
(Miloș Petru)

Țăran e-un titlu de onoare, Mitru Baci
Și chiar de cinste. Spune-odată, când o faci?


Sper să o găsesc în librării.
(Liviu Nanu)

Liviu, dintr-un tiraj de 300 exemplare, nu știu dacă mai ajunge vreunul în librării. În prima săptămână am dat deja cam un sfert. E drept că între timp am ajuns la un festival și la un simpozion. Dar stai liniștit, ce-i al tău e pus deoparte. Nu neapărat la schimb, deși tare mi-ar plăcea o \"Utopie\" de-a ta.


mi-ar plăcea să am în bibliotecă o epi... gramatică.
(Ottilia Ardeleanu)

Ottilia, scrie-mi, te rog, pe dan.norea@gmail.com


Felicitari si sa dea Domnul sa ai cate una pe an!
(Ina Cirlan)

Pe Nelu Gârda l-am cam păcălit:
O dat\' pe an e ritmul potrivit!


Vă știam un epigramist experimentat.
(George Pașa)

Greșești, în epigramă-s la adolescență,
Numai Tataia are-un pic experiență.


Mulțumesc tuturora pentru felicitări. Cu atâtea laude, parcă e un fel de repetiție generală pentru... ptiu, drace!

Pentru motivele din comentariul anterior, adaug o stea unei săli luminată de atâtea luni.

Mai multe nici nu prea pot adăuga. Imaginea unei săli plină de oglinzi, în care luna se multiplică de nenumărate ori, oglinzi pe care le șterge de praf un paznic, trecând de la o lună la alta, m-a cucerit de-a dreptul.
Felicitări!

Îmi place cum transmiți senzații vizuale și olfactive în același timp.
Dar, citind poemul, sentimentul este că timpul merge prea încet, mai încet decât ai dori. Adică invers decât explici în comentariu.

De s-or vehicula scenarii
Că-s dur, eu vin cu explicații:
Așa pot smulge comentarii
Să aflu cam ce cred confrații!
(neculai lunca)


Secretu-n fine îl aflai;
Văzând cu ce tertipuri ieși
E clar: sub Lunca Neculai
Se află Anda Andrieș.

Tuturor celor care au lăsat (sau vor lăsa) un semn pe pagina aceasta, le dedic trei senryuri scrise de Jules Cohn Botea, spicuite din volumul Domniei sale \"Zâmbete în stil japonez\".


Îți dau o carte-
înainte s-o arunci
te rog citește-o


Dacă ți-a plăcut
spune-le și altora,
de nu, doar mie.


Ce drag îmi este
cel care mă laudă -
știu că-i obiectiv.

Așa e, Bia, pendulez. De altfel, la haiku am ajuns abia după ce mi-a trimis cineva niște materiale despre senryu. În cel mai pur stil nipon, mi-am spus \"Aha!\" și am început să scriu și una și alta.
După ce voi citi mai mult despre kyoka, s-ar putea să ajung să scriu și tanka.
Spun asta pentru că tocmai am primit de la Jules Cohn Botea, maestru în domeniu, volumul \"Zâmbete în stil japonez -senryu & kyoka-\".

Mulțam pentru aprecieri, n-am mai luat de tare mult timp un zece. :)

Florinel, nu știu dacă-ți plac epigramele, dar cu siguranță te vor încânta cele 40 caricaturi ale lui Leonte Năstase.
Îți urez o lansare frumoasă!
:)


Nelu, tu ai avut timp să o citești și am primit deja răspunsul.

\"E tari și plinî de vână\"
Îmi spuni Nieluțu miereu,
De când io i-am pus-o în mână,
Atunși, la Vișeu.


Eugenia, mulțumesc și pe această cale pentru amabilitate și te felicit pentru calitatea prezentării.

Primaru\' cu mintea drășeascî
Depune efortu\' și truda
Vișeu\' să se înfrățeascî
Cu Buda.

Am pentru Anda noastră toată stima,
Dar cred că autorii-au respectat
Proverbul ce în titlu este dat...
Și-atunci în carte-au așezat-o prima.

Festivalul e descris cât se poate de corect, se vede aici talentul autorului, care face bine tot ce face.

Dacă vin cu niște completări, este pentru că am plecat ultimul și am informații suplimentare.
Toată lumea a părăsit pensiunea Israelei duminică dimineața. Numai eu și doamna Elis Râpeanu aveam tren spre București seara la 19. Așa că am petrecut cu cele două doamne, Elis și Israela, aproape toată ziua de duminică. Am profitat de ocazie și am incitat-o la povești pe Israela, lucru care mi-a reușit destul de bine. Vă puteți imagina (cei care o cunosc) o Elis Râpeanu care a tăcut peste două treimi din timp?
Pe la prânz, Israela s-a retras pentru zece minute și ne-a pregătit câte un păstrăv imens, după o rețetă nemaiîntâlnită până atunci.

Am plecat de acolo cu imaginea unei femei fascinante, cu o voință puternică, o viață aventuroasă, care a trecut prin multe, căreia nu-i pasă de gura lumii. Surpriza a fost alta: am încercat să o descriu și altora, dar am constatat că toată lumea o știe pe Israela din diverse emisiuni de la televizor. Eu eram, probabil, singurul care a auzit numele ăsta pentru prima oară. Acum câteva zile, am povestit unei doamne că am fost la Vișeu. \"A, acolo unde locuiește Israela!\"

Seara ne-a condus la gară. Am dormit toată noaptea cu Elis în aceeași cușetă, eu deasupra, ea dedesupt. Am ajuns la Constanța luni pe la 13, frânt de oboseală. Dar nu-mi pare rău.

Bia, așa e, ultimul surprinde cel mai bine clipa - momentul \"Aha!\".
Al doilea are în el mushin și wabi-sabi. Plugul vechi, nefolosit de mulți ani, a ajuns pe post de pisoar al câinelui.

Ina, costumul de nuntă poate avea povești diverse.
Prima - e costumul folosit acum 20-30 ani, păstrat cu sfințenie în șifonier.
A doua - e costumul cu care cineva ar fi trebuit să se ducă la nuntă. Nu s-a mai dus, din cine știe ce motiv, și acum așteaptă resemnat în șifonier o a doua ocazie.
Pot și imaginate și alte istorioare.
În toate variantele, e folosit în același scop (nunta) de către o pereche de molii. De care, cu toată naftalina, nu scapă nimeni. La fel ca de \"mogliile\" de care vorbești. :)

O observație măruntă
Printre atâtea ciudățenii:
E drept că e costum de nuntă,
Da-i vechi de peste trei decenii.

Într-adevăr, imaginea unei perechi de molii într-un costum \"de nuntă\" mi s-a părut și mie deosebit de simpatică, de aceea am transpus-o într-un tristih. Și tot de aceea am preluat primul vers în titlu.
Mulțam,
Dan

Nelu Gârda aruncă în treacăt o vorbă înțeleaptă: \"tehnologia (va) permite să se adopte ambele metode, astfel încât eu, telespectatorul, să pot alege.\"
Probabil că în viitor, va exista pe telecomenzi un buton cu opțiunile \"dublare/ subtitrare\". Dar, spre deosebire de alte cazuri, unde soluția optimă este compromisul, aici toată lumea va fi nemulțumită.
Cei care susțin că dublarea este o metodă pentru păstrarea identității naționale vor lupta în continuare pentru eliminarea subtitrării.
Cei din tabăra opusă vor susține în continuare că dublarea permite perpetuarea analfabetismului.

Personal, îmi amintesc despre fiecare din copiii mei că momentul în care am considerat că știe să citească a fost nu cu cartea în mână, ci acela în care n-a mai trebuit să îi citesc dialogurile la filme.

Am făcut rost de volum de la doamna Elis Râpeanu, încă de când m-am urcat în trenul de Vișeu. Cum drumul a fost lung, am avut timp să-l citesc pe îndelete. Îl recomand oricărei persoane care are pretenția că aparține breslei epigramiștilor, de la începători la maeștri.

Spre deosebire de volume similare, care se mulțumesc să prezinte epigramele participante într-un format de antologie, aici găsesști în prima parte nu numai cele mai bune epigrame participante la concurs, dar și argumente pentru care anumite catrene au fost sau (mai important) n-au fost selectate în cuprins.
În partea a doua (Mircea Trifu - Restitutio) poți citi câteva materiale semnate Mircea Trifu de prin anii \'80 extraordinar de interesante. Cel mai mult mi-a plăcut o anchetă din 1985 despre cele mai bune trei epigrame românești.

Dacă regret ceva, este faptul că n-am participat la concurs. Poate apăream și eu într-un asemenea volum de excepție și, implicit, în lista de mai sus ca al zecelea epigramist agonist prezent în volum.

Nefiind prezent, mă consider cu atât mai îndreptățit să luminez cu o stea apariția acestei prezentări, pentru care o felicit pe colega noastră Vali Slavu.