Dan Norea

Ne vor sculpta, figuri îngemănate,
În marmură Carrara sau granit,
Urmând -ca două genii... literate-
Să stăm îmbrățișați la infinit.
(Petrișor)


Celor doi iubiți celebri, Dumnezeu le-a dat un dar:
Pentru o juma\' de oră să învie temporar.
S-au uitat unul la altul... au prins niște porumbei
Și ținându-i strâns, cu ură, s-au toot... ușurat pe ei.

Să i se zică, aș fi vrut
Nu sex frumos, ci sex tăcut.

* * *

Dacă greșesc, n-am nicio vină:
Tu ești puțin cam misogină?

Că biata capră a murit
Nu este neobișnuit,
Însă constat aici că, fato,
Definitiv ai îngropat-o!

Mai întâi, despre cele 13 epigrame. Cu ele, Nelu Gârda dovedește nu numai talent, dar și ambiție, timp și efort dedicate epigramei. Sunt sigur că e singurul din toți participanții care a abordat toate cele 13 teme posibile. Pentru prozodie și umor, dar mai ales pentru că formează un set unitar și omogen la nivelul de sus, vin să promovez textul cu o steluță.

Mai apoi, despre Festivalul de la Câmpulung. Știu câte ceva, pentru că am primit și eu invitație, dar n-am putut participa. Există câteva festivaluri (Bușteni, Câmpulung Muscel, poate și altele) unde se trimit invitații pe bază de recomandări. La fața locului se dă o temă și invitații creează epigrame pe tema respectivă. La Câmpulung, concursul de creație epigramatică a avut loc joi la ora 16. Probabil i-au așezat pe participanți la mese, le-au anunțat tema și le-au dat un timp de rezolvare, ca la bac. La fel ca la bac, tema s-a dat respectând o programă - \"produsele turistice specifice Municipiului Câmpulung Muscel\". Dacă aș fi mers acolo, aș fi așteptat tema și aș fi tratat-o pe loc. Nelu n-a procedat așa, a pregătit de acasă toate cele 13 teme posibile. Chiar, Nelu, până la urmă care a fost tema dată? Altfel spus, cu care epigramă ai concurat?
Oricare ar fi, meriți felicitări și sunt sigur că vei primi o diplomă. Cred că ai putea afla care, Gala Laureaților a avut loc duminică seara, deci clasamentul se cunoaște deja.

Nelu, rolul poeziei este să proslăvească frumosul. Cine, pe lumea asta, o face mai bine decât Don Juan? Nu înțeleg de ce i se aduc atâtea acuze. Un pictor pictează un singur tablou? Un muzician compune o singură melodie? În orice artist veritabil se ascunde un Don Juan, chiar dacă nu e conștient de asta. Și cine își merită mai mult renumele de artist decât poetul? Un poet trebuie să cânte frumosul cu toate fațetele lui, trebuie să-l caute toată viața, să fie fericit când îl găsește, după care să caute iar. Un poet e toată viața tânăr și neliniștit, adică tinde să ajungă la episodul \"...iar în Spania sunt 1003\".

Așa că, Nelu, fii fericit, nu te-am degradat cu atributul de Don Juan, dimpotrivă, ești poet pînă în măduva oaselor!

Cornel, întregul triptic de poeme are legătura cu titlul - curte de poet. Doar că, în viziunea mea, sunt momente succesive.
Primul vizează tinerețea poetului, frumusețea vieții (trandafirul), care nu ține cont de sărăcie (gaura din gard).
Al doilea se referă la maturitate când, la un moment dat, e în pană de inspirație. În acel moment apare muza - am folosit gâsca pentru că îi poate oferi o pană măiastră, care să aducă scrisului noi valențe.
În al treilea am plecat de la credința populară că o stea căzătoare înseamnă moartea unei persoane. Ce rămâne în urma poetului, pe masa din curte? Un teanc de cărți (ale lui, evident) și un pahar spart.

Dintre cele două replici, prima a prins și a întărit ideea mea. A doua, dimpotrivă, dovedește că ai pana ta, diferită de a mea. :)



Nelu, urarea mea este ca Don Juan-ul care se ascunde în tine să nu rămână niciodată în pană de... pană. :)

Nu, Daniela, nu există o regulă care să spună ca la epigrame, replica trebuie să fie în versuri. Off-topic sunt considerate mesajele care nu fac referire la text, mai exact, cele care nu fac aprecieri argumentate ale textului. Comentarii de genul \"mi-a plăcut!\" sunt considerate off-topic. Ori, chiar cu ghilimelele de rigoare, primul comm al Alinei este off-topic. Aproape automat a urmat și al tău, pentru că fără primul este practic neinteligibil.

În privința lungimii versului la epigrame, nu cred că există o limită, dincolo de care un catren iese din sfera epigramei. Există în schimb recomandări, de genul:
- un vers să aibă maxim 10-11 silabe;
- rima să fie încrucișată;
- poanta să fie în ultimul vers, dacă se poate chiar în ultimul cuvânt.
La concursuri, se ține mai mult sau mai puțin cont de aceste recomandări. De exemplu, Bencei de la Timișoara punctează numai rima încrucișată.

Personal, mi-am creat propriul set de reguli. De exemplu, dacă am versuri lungi:
- folosesc numai rimă împerecheată, pentru că la distanță de mai mult de 12 silabe, rima încrucișată (nu mai vorbesc de cea îmbrățișată) dă impresia de prozodie imperfectă;
- am grijă, mai mult decât la versurile scurte, să nu creez o construcție complicată și împiedicată; pentru că, de fapt, ăsta este scopul versului scurt: până ajunge la poantă, cititorul să nu uite de unde a plecat;
- le evit în recitaluri, pentru că epigramele cu versul scurt au impact mai mare la ascultători.
Elis Râpeanu m-a certat pentru epigramele mele cu versuri lungi și i-am replicat că Marțial, unul dintre creatorii genului, are numai epigrame cu versuri lungi.

Săracă, dar deșteaptă, e cea mai mândră-n sat,
Urât, incult și-n vârstă e soțul, dar bogat.
Ne spune soțioara cât el îi e de drag,
Ne spune și motivul: \"Contrastele se-atrag...\"

\"n-au deranjat\" în loc de \"n-a deranjat\" - asta datorită modificărilor restului frazei.

N-aș fi deschis niciodată o asemenea discuție, dar odată deschisă, nu-mi place să stau deoparte. Știți cele trei categorii de oameni:
- cei care fac
- cei care observă ce fac ăia
- cei care se întreabă tot timpul \"ce dracu fac ăia?\"

Ei bine, cred că trebuie punctat că n-a deranjat pe nimeni de pe aici tonul și conținutul, cât se poate de amuzante, ale declarațiilor. Ce deranjează este monogamia. Poate mai sunt și alte reprezentante ale sexului frumos care vor să flirteze cu Nelu Gârda. N-au loc de \"îngerașul Daniela\". Poate că mai sunt... dar ce s-o dau cotită, poate mi-aș depune și eu omagiile neexclusiviste la picioarele Danielei. N-am loc de \"cher Petrișor\".
Totul seamănă cu o partidă de sex în grup (n-am fost niciodată, dar am suficientă imaginație) în care doi participanți se retrag într-un colț și, toată noaptea se iubesc ca doi porumbei. De ce-o fac în public, nu știu, probabil din lipsă de hogeac sau, poate, din voyeurism. Dar nu asta e important, ci frustrarea celorlalți, care nu pot face altceva decât să se uite la spectacol.

Veți spune că urlă gelozia în mine. Dar ce, eu spun altceva? Singurul lucru pe care trebuie să mi-l clarific este: pe care din cei doi sunt mai gelos. :)

Cornel, la dubla semnificație a oilor nu mă gândisem. Deși era normal, abia așa întregul senryu poate fi citit într-o dublă cheie.

La al doilea senryu, cred că \"me mee\" se referă la M.M. Stoica, dar nu se prind decât cei care cunosc culisele fotbalului.

Celui de-al treilea îi bănuiesc o tentă politică. Interesant este că, uzual, unei stele căzătoare îi corespunde un singur cap căzut, adică o relație 1 la 1. În politică e o relație 1 la n.

Mulțam pentru vizită și semne.

Se-mpacă-n casă minunat,
E armonia-n apogeu,
Căci ambii lasă ridicat
Capacul cela de veceu.

Fotografiile bine alese descriu, printr-o mare diversitate de imagini, o lume atât de diferită de a noastră și totuși atât de dragă iubitorilor de haiku.
Basho, atât de modest și totuși atât de impresionant, patronează un lanț de poeme delicate, care însoțesc și completează bine imaginile.
Într-un cuvânt, mi se pare unul din cele mai reușite lanțuri de poeme din câte au apărut până azi pe agonia.
Mă bucur că n-am participat, pentru că așa pot atrage atenția și altora asupra acestei creații colective.

Moda asta-i fistichie,
Lelea și-a lăsat toți banii
În buticul lui Armani
Ca să-și cumpere o ie.

Stea căzătoare -
oile agitate
Becali idem
(Cornel)

Un senryu de excepție. O ambiguitate care face tot deliciul: e vorba de un meteorit sau de clubul Steaua, în cădere liberă? Becali e agitat (bine găsit cuvântul) din cauza oilor sau a Stelei?


Noapte polară -
m-am gândit azi noapte s-o
iau de nevastă
(Gigi)

Mi se pare ușor neclar: \"m-am gândit azi noapte\" presupune că te-ai gândit mult timp sau că vrei să te căsătorești doar pentru o noapte? Adică:

Noapte polară -
în amurg cununia
în zori divorțul


Ottilia, mulțam, mă încântă asemenea apreciere din partea unui suflet de artist.

Alina, epigrama pe care o așteptai era gata scrisă:


Unii numesc epigramele, integrame!

de ioan toderascu [dorinacostea ]

Privitor la epigrame,
Am și eu un gând al meu:
Cei ce spun că-s integrame
Cred că le \"dezleagă\" greu...

Dentistul dintele mi-a scos,
Pe cel de-alături, sănătos
Și în final, cam obosit,
Tariful l-a cerut mărit.

Am citit și, ca efect,
Înțeleg acum perfect:
Băutura excesivă
E nocivă!

Nicolae Tomescu, despre al doilea ți-aș putea răspunde că n-are nevoie de kigo, pentru că este în mod evident un senryu. Dar răspunsul corect este altul, valabil pentru toate trei: Calea Lactee este ea însăși un kigo de vară. Nefiind sigur, am recitit \"Între patru anotimpuri/ Vara\" de Șerban Codrin și am găsit acolo următorul poem:

Foamete în sat -
câinii sorbind cu ochii
Calea Lactee

Despre al treilea, pot spune că nu cunosc atât de bine obiceiurile văcarilor. Dar ce spui tu îmi întărește ideea: văcarul vede atât de rar Calea Lactee, încât a crezut că a vărsat-o cineva în baltă. :)
Evident, am glumit și aici și acolo, deci e vorba tot de un senryu.

La primul țin cel mai mult. Inițial primul vers suna \"marea oglindă\", deci mare în loc de lac. Dar mi-am dat seama că poate fi luat drept adjectiv și am modificat. De ce țin cel mai mult? Pentru că în vremuri demult apuse, exista obiceiul ca matroanele să se scalde în lapte, pentru a-și prelungi frumusețea. Ei bine, mi-am imaginat o femeie care a încercat același lucru, scăldându-se în Calea Lactee. Deci nu pentru a se răcori.

În particular, am făcut baie noaptea în mare de mai multe ori și m-am simțit minunat. Îți vine să înoți pe dâra pe care o lasă luna în apă.

Florinel, ai dreptate! În plus, față de cele spuse de tine, aș sublinia dublul sens al lui \"risipește\", care te duce cu gândul nu numai la \"împrăștie\" ci și la \"risipă\".