Dan Norea

Părerea mea este că se aplică două măsuri diferite. Când băiatul unui politician omoară pe cineva în trafic, indignarea e generală: "Cum, numai trei ani cu suspendare? Traficul de influență e evident, poliția e coruptă, justiția la fel, bla-bla". Când un tip cunoscut și unanim simpatizat face același lucru: "Să ne gândim la suferința lui, conștiința nu-l lasă să doarmă și noi, lipsiți de compasiune, venim să facem mișto de el".

Nu sunt un sfânt la volan și consider că nu am dreptul să ridic piatra. Dar, așa cum am ironizat tot felul de oameni de-a lungul anilor, dacă Doamne fer! aș ajunge într-o situație similară, aș considera ironia și chiar blamul unora cel mai normal lucru. Mai exact, ar fi cel mai puțin important lucru.

Adevărul este că, excluzând diferențele de educație și de caracter, între Huidu și băiatul unui politician nu e o diferență majoră. Amândoi au ajuns să se autoconsidere mici Dumnezei. Amândoi, după succese repetate, au căpătat convingerea că au undeva sus (eventual și undeva mai jos) un înger păzitor. Toți avem nevoie de o palmă din când în când, pentru a ne aminti că e necesar un strop de umilință. Huidu a primit asemenea pălmuțe, dar n-a ținut cont de ele. Din păcate, pentru el și pentru noi toți, ultima lovitură l-a cam făcut KO.

Catrenul nu e nemaipomenit, dar folosind un joc de cuvinte, ne amintește de Găinușă în aceste momente. Care, dintre ei doi, mi-a plăcut totdeauna un pic mai mult.

Aici e condensată ideea întregii poezii:

Eu lămuriri te rog să-mi dai
De ce-i atâta râcă!

Felicitări pentru realizare, e o idee generoasă, dezvoltată excelent și cu o prozodie pe măsură. Totuși, poate că s-ar fi potrivit un vers un pic mai lung.

Cu Păstorel în cramă-au vrut să fie,
Dar nu a fost posibil -asta-i deci-
În schimb, s-au delectat în berărie
Cu-o blondă... de un litru șaptezeci.
(I_ka)

Epigramistu-adevărat
Bea numai vin - dar vin curat,
Cât despre "blondă", Ica dragă,
E bună numai să se dreagă.


Nicio aluzie la epigramistele blonde! :)
Merci de vizită și apreciere.

Mitrule, ai dreptate, în strofa citată de tine stă toată forța poeziei.
În privința fumatului, nu pot s-o fac fumătoare pe muză în locul lui Păstorel, pentru că se pierde una din semnificațiile importante ale poeziei - autodistrugerea. Să nu uităm că Păstorel, fratele lui Ionel Teodoreanu, era și el un mare talent, cu o educație solidă și o cultură pe măsură, talent pe care, după părerea mea, l-a cam irosit.
Mulțam!

Te cam trădează muza.Asta e;
Că Păstorel își cunoștea măsura.
Degustător distins și fin gourmet
Nu și-a spurcat cu vreo țigară gura!
(V.V)

Tu ai dreptate și greșeala-i mare,
E-o crasă lipsă de documentare.
Dacă-mi mai spui și că nu bea deloc
Renunț la poezie și-i dau foc!

Vili, eu am înțeles altfel de la domnul Haivas, la Galați: că s-au dat două rânduri de premii la epigramă, la impuse și la libere și că Diviza și Bâlici acolo au luat cele două premii. Dar cel mai bine ar fi să te înțelegi cu Tataia și unul din voi să posteze un anunț cu rezultatele. După câte știu, s-au dat 9 premii în total și, în mod sigur, lumea e curioasă. Iată, nu publică nimeni epigramele trimise la concurs tocmai pentru că nu s-au anunțat rezultatele.


Avem o situație confuză,
Pățesc la fel... Un metru șaptezeci?
Blondină, subțirică? Asta-i, deci
Eu cred că "șăruim" aceeași muză!
(GPI)

Mi-ai dat o veste extraordinară,
Aceeași muză "șăruim" în cramă,
Deci am speranțe ca, întâia oară,
Să iau un loc întâi la epigramă.

Nelu, am citit-o de zeci de ori și totuși n-am văzut acel "nicun". Am corectat, mulțumesc.

Vali, nu înțeleg de ce anul acesta, mai mult decât în anii trecuți, școala îți răpește atât de mult timp.
Fiind foarte ocupată, cu atât mai mult mă bucur că ți-ai găsit timp să citești ditamai textul și să lași un semn. Mulțam!

De-admitem că femeia este
Eterna, nu-i așa, poveste,
Bărbatu-l definim ușor:
Nesățiosul cititor.
(Daniela)


Știu un cioban; are succes,
Sosesc la el femei ades
Și nu rezistă nicio mască.
De ce? Nu știe să citească.

Motivul enunțat e invers; riști
Să fii penalizat aici, în ring:
Cei cu pretenții de epigramiști,
S-ajungă-n vârf, în cramă beau de sting.


Nelu, văd că ești primul care publică textele trimise la Iași. Ai aflat ceva? Știu că s-a terminat jurizarea, dar văd că n-a apărut nimic oficial.

Ioane, e un catren cu pistă falsă. Are și prozodia bună. Din punctele astea de vedere, e reușit. Dar... ar fi fost o epigramă bună dacă avea o înțepătură la adresa cuiva, dacă avea un contrast între "școala" ca edificiu și "școala" ca învățătură. În cazul nostru, dacă cei care au ridicat-o ar fi fost niște inculți notorii. Ori nu cred că se poate spune lucrul ăsta despre "primar, popă, tați, bunici".

În concluzie, în forma actuală, m-aș gândi de două ori înainte de a-mi introduce catrenul în portofoliul alcătuit, de exemplu, pentru un viitor volum. Doar dacă înlocuiești constructorii...

Ioane, profesia nu mi-am greșit-o, m-am simțit excelent în pielea mea până acum, mă refer în primul rând la meseria de bază, cea de programator. Și acolo e tot creație, cu toate satisfacțiile aferente.
Rețin totuși, din spusele tale, ceea ce poate constitui un sfat cât se poate de util: să mă axez mai mult pe reportaje și, dacă nu în ziar, măcar într-un volum- două să ajung să public câte ceva. Deja cred că am texte suficiente pentru un volum cu jurnale de călătorie.

În legătură cu fotografiile, cred că nu filtrul meu e de vină. Explicația e alta: la fiecare premiu te-ai (mai) îmbujorat puțin, de bucurie și emoție, astfel încât la al patrulea (poza cu ulciorul) ai ajuns roșu ca un rac fiert.
Norocul tău că n-ai mai primit vreo două! :)

Nelu, văd că ție ți-au venit pe chelie mai multe decât mie. :)
Mulțam pentru felicitări, în numele meu, al agonicilor, al cunoscuților, al lui Leonte Năstase și al tuturor slujitorilor.


Florinel, dar tu ce crezi, că la mine a fost altceva decât glumă?
Scuze pentru contor, dar ca unul care crede în Dumnezeu, dar nu în rolul bisericii de intermediar, n-am văzut niciodată în spovedanie altceva decât resetarea unui contor. Contorul unor păcate, așa e, dar nu văd nicio rușine aici, doar toți avem așa ceva. Pun pariu că, dacă ai putea studia biografia sfinților din calendar, ai găsi la fiecare din ei puzderie de păcate.
Singura problemă este definiția păcatului - ceva ce încalcă cele zece porunci, ceva ce încalcă normele uzuale de morală sau ceva ce încalcă propriile norme?
Dar e păcat să continuăm discuția în virtual. Mai bine dezbatem problema la o cafea, că de luni de zile am să-ți dau un teanc de cărți și reviste și nu reușesc. Tot așa se întâmplă, mergem la aceleași evenimente, dar tu sâmbătă, iar eu duminică.
:)

Mi-a scăpat un Enter și comm-ul a plecat înainte de vreme. Revin.
Textul meu de mai sus nu e epigramă, e doat un catren pur constatativ. Mai exact, uitându-mă în jur la mulțimea de cupluri care respectă tema, am constatat următoarele:
- când cei doi nu se potrivesc, femeile ori iau decizia să se despartă în primii doi-trei ani, ori n-o mai iau niciodată;
- bărbații, în schimb, ezită din diverse motive, cel mai frecvent fiind copiii; alt motiv e neîncrederea că ar putea găsi ceva mai bun decât ce au.
După douăzeci și ceva de ani, în general copiii sunt realizați și nu mai constituie un impediment. Există și un banc pe tema asta: doi soți de peste 90 de ani merg să divorțeze și, la întrebarea de ce atât de târziu, răspund: "Am așteptat să moară copiii, ca să nu sufere!"
Pe de altă parte, există și motivul clasic, pe care unii îl blamează (dar cine suntem noi să îi judecăm pe alții?): după 50 ani, bărbatul simte că se află pe ultima sută și vrea să aibă parte, sau măcar să încerce, de doza lui de fericire. Aici bărbatul are un avantaj esențial față de femeie: la 50 ani arată încă prezentabil și își găsește cu ușurință o parteneră cu 10-15 ani mai tânără. Mai ales dacă are și o situație materială prosperă. :)
Dar, atenție! Toate astea sunt valabile la cupluri care încă din start au probleme. Dacă cei doi sunt compatibili și se iubesc, rar se ajunge la divorțuri după 20-30 ani de căsnicie. Uite, mi-a plăcut cuplul la care am fost în gazdă la Săcele, Ion Ruse și soția lui. Se vede cu ochiul liber că se iubesc și se respectă și la vârsta asta.

Știu că toate considerațiile astea nu au ce căuta în subsolul unei epigrame, dar am vrut să combat ideea Danielei din subtitlu, că un cuplu care se desparte după douăzeci de ani "o ia razna".

Analizând zeci de perechi,
Vă spun aici, să știți cu toții:
Când se destramă cupluri vechi
Cei responsabili sunt doar soții.

Laurone, ceva dreptate ai tu, în Săcele există un adevărat clan, clanul Ruse. Să-i fi văzut ce au sărit toți în ajutor -cumnați, cumnate și nepoate- ți-era mai mare dragul. Atât la grătar, cât și la așezatul mesei, musafirii n-au prea avut ocazia să-și exercite talentele culinare.
Ce nu mi-e clar este cine e adevăratul naș - Ruse sau nevastă-sa?


Cornel, ai și n-ai dreptate cu comoditatea. La mine (ca la oricine, probabil) sunt mulți factori - bioritmul, oboseala sau odihna, plăcerea de a efectua o activitate... Dar în privința scrisului, un lucru știu: cu cât amâni un lucru, cu atât îl faci mai greu. Așa am făcut cu pagina de jurnal despre Italia - am amânat-o un an și am scris-o abia cu două săptămâni înainte de a pleca spre Spania. Mi-a venit mult mai greu să scriu, nu mai aveam starea de spirit necesară. Am pierdut mai mult timp, am depus mai mult efort, în special psihic. Deci a scrie un text atunci când ai toate ideile proaspete, este mult mai comod decât după săptămâni sau luni.
În plus, tot vedeam apărând pe agonia epigrame trimise la Galați și eram convins că toată lumea (cu excepția premianților) așteaptă rezultatele.

În privința rezultatelor de la Iași, Mihai Haivas nu le-a anunțat pe toate, ci doar pe ale lui Gheorghe Bâlici și Ion Diviza. Le-a dat diplomele și plicurile știind că vin la Galați, dar și pentru că poșta până la Chișinău ar costa mai mult.
Despre rezultatele constănțenilor mi-a zis același Mihai Haivas în particular. Le reținuse pentru că trei diplome în același oraș era ceva deosebit. Dar nu știa exact locul fiecăruia. Aștept și eu cu nerăbdare să publice Tataia rezultatele, așa cum a făcut-o în fiecare an. Din cauza asta nici nu postez încă textele trimise.

Laurone, după câte știu, la Ruse (orașul, nu epigramistul) se ajunge prin Giurgiu, un oraș cam periculos în ultima vreme. Norocul tău că nu joci baschet.


Daniela, mulțam pentru aprecieri. Într-adevăr, temele generoase au născut epigrame valoroase. Ți-o spun în cunoștință de cauză, am citit în ziarul "Viața liberă" multe alte epigrame de premiu.


Ioane, mi-ai luat o piatră de pe inimă. Chiar mi-era teamă că mă dai în judecată pentru daune.
Separat de asta, dacă observi, Eugenia Reiter (mulțumesc pentru recomandare) a răspuns, în colțul din stânga sus, întrebării tale: "Cine e mai frumos, eu sau portretul lui Leonte Năstase?"


Florinel, apreciez sacrificiul tău - ai mers sâmbătă de una singură la Colocviul de haiku. Dar nu înțeleg tonul tău de reproș: duminică eu am fost de unul singur la același colocviu, în timp ce tu mergeai, probabil, la biserică, să-ți mărturisești păcatele din timpul săptămânii și să pui contorul pe zero.
Cât despre zbenghiul meu de pe chelie, află că sâmbătă nu m-a deranjat prea mult, dar de luni a devenit insuportabil. S-a închis la culoare, e vizibil de la o poștă și trebuie să răspund tot timpul la întrebări stupide de genul "Dar ce i-ai făcut nevestei de te-a pocnit în halul ăsta?" Ce vrei, e plină lumea de umoriști.

Au apărut puzderie de epigrame în ultimele zile - cele trimise la Slatina, cele de la Galați și din cele netrimise nicăieri. Le-am citit pe toate, cam pe fugă e drept, dar cum nu am timp să fac zeci de comentarii, dar nici nu vreau să primesc (și) de la tine reproșuri de genul "Nici când iau premiul I nu mă bagi în seamă?", iată, vin și te bag.
Premiul este pe deplin meritat. Nelu, ai devenit un adevărat om de concurs. Dacă undeva se vor cere 30 epigrame, sunt convins că te vei pune pe treabă și vei scrie, cu tenacitate, conștiinciozitate și talent nesecat, 30 de epigrame la nivel înalt. Șansa noastră, a celorlați, este să se ceară una-două epigrame, poate-poate nimerim o poantă mai de Doamne-ajută.

Un asemenea grupaj de nivel înalt merită neapărat evidențiat, pentru a atrage atenția tuturor celor interesați.

Definiția epigramatică este o categorie aparte a epigramei, caracterizată prin pistă falsă, paradox și, evident, poantă. Dacă vreți să scrieți așa ceva, citiți de mai multe ori grupajul de mai sus, în care majoritatea definițiilor sunt antologice.
Fiind o adevărată lecție practică într-un domeniu mai aparte, consider că tuturor celor care scriu epigrame, dar și celor care iubesc epigrama, trebuie să li se atragă atenția asupra acestui text. Așa că îl luminez cu o steluță.

Ottilia, îți imaginezi mult mai multe decât am avut eu în minte. Dar asta se întâmplă deseori, când criticul este mai poet decât autorul.
Adevărul este un pic mai prozaic.

Vama Veche are, în timpul verii, o viață de noapte foarte bogată. Așa se face că, spre dimineață, sute de tineri stau pe nisip, așteptând răsăritul. În timpul ăsta, în absolut fiecare dimineață, cineva pune Boleroul lui Ravel. Până se termină (știi cât e de lung), soarele răsare de-a binelea și tinerii pleacă la culcare.

Vaporul mi l-am imaginat la orizont, exact în locul de unde apare soarele. Din cauza asta, soarele întârzie o secundă. Interpretarea ta, mult mai poetică, presupune o personalizare explicită, ceea ce în haku nu este permis.

Marea îmbujorată ar putea fi și ea interpretată ca o personalizare. Dar eu m-am bazat pe faptul real că, în zori, marea capătă nuanțe trandafirii. Roșeața datorată pudorii este doar în imaginația cititorului. Evident, ambiguitatea este premeditată, dar asta este permis și chiar recomandabil în haiku.

Mulțumesc pentru vizită și aprecieri, comentariul unui poet autentic este cât se poate de tonifiant.
:)

Fiind cam bulversat
De-o stare-așa nefastă,
El, astăzi s-a luat
Pe sine de nevastă.
(florian abel)


Un frate, plin de suferință
Și abstinență-n așternut,
Privind în jos cu umilință,
El singur mâna și-a cerut.

...lui Nelu Gârda. Făcând aluzie la faptul că Laurone a reluat poanta cu "părintele" (fără să observe că deja fusese folosită un pic mai sus), Nelu vine cu un distih care în același timp respectă tema, dar și atrage atenția "fiul tău e conceput de mine". :)