Dan Norea

Rămas-am mască, ca la teatru,
Că n-ai plătit "imensul" preț,
Doar vede orice om isteț
Că-ndeplineai criteriul patru!
(V.V.)

Nu m-așteptam, să dau cu tunu'
La "că ca" de la versul unu.


- Să fii urât!
(D.N.)

Rămas-am mască, ca la teatru,
Că n-ai plătit "imensul" preț,
Doar vede orice om isteț
Că-ndeplineai criteriul patru!
(V.V.)

Am vrut, ce-i drept, să-mi fac un nume,
Dar nu să mă urască-o lume.


Viorel, mulțam pentru aprecieri. Încântat, cu atât mai mult cu cât te știu deosebit de exigent.

Nae, când am citit tilul comentariului, m-am cam înfiorat. "Odihnitoare" te duce cu gândul la somn, iar "sățioasă" cu gândul la o mâncare pe care nu reușești s-o termini. Abia citind comentariul mi-am dat seama ce ai vrut să spui: că poezia e în același timp plăcută și plină de substanță.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru stea. Știu că ești zgârcit cu laudele și cu atât mai onorat mă simt.

Podiumul meu:
1 - Newton - de belea!
2 - Furnica
3 - Universitarul

Când arbitrul a-nceput să se aplece
Și-apoi rar și tare-a numărat,
Am crezut că-i gata și mi-a dat
...Nota zece.

Înainte de orice, corectează:
- un typo cât roata carului în titlul textului "Cocurs Tg. Jiu ";
- un alt typo în titlul epigramei "Portet de jună";
- câteva diacritice lipsă.

După aceea, poate trecem și la conținut.

Viorel, felicitări pentru ideea grupajului. Cu "Oprirea interzisă" ai trecut de la afișele normale (destul de puține) la panourile din Codul rutier. Bogăție, nu alta, poți să umpli pagini întregi. De exemplu:

Conducere preventivă

Iubito, când la mine vrei să vii,
Condu cu grijă și îți spun motivul:
E un panou "Atenție, copii!"
...Așa că nu uita prezervativul!

Ottilia, în sfârșit mi-ai dat explicația pentru multele necazuri din ultima vreme: impactul cu streașina, cu gutuile... E simplu, dar mie nu-mi trecuse prin cap: e vorba de atracția mea irezistibilă. :)
Mulțumesc!

Tataie, ai muncit mult să tastezi nu numai rezultatele, dar și textele câștigătoare. Această lucrare mi se pare exemplară și ar trebui urmată de toți organizatorii de concursuri. Nu pot să-ți dau o stea, pentru că sunt unul din premianți, dar te felicit și îți mulțumesc, atât pentru inițiativă, cât și pentru efort.

Cu această ocazie, felicit (pe unii a doua oară) pe toți premianții citați mai sus. Textele au o valoare ridicată, pe măsura Academiei Păstorel și cred că juriul a avut o sarcină dificilă, dar plăcută.
Spun a doua oară pentru că la Galați i-am felicitat pe Ion Diviza și Gheorghiță Bâlici, la Săcele i-am felicitat pe Petru Brumă și Ionuț Țucă, iar la Tg. Jiu pe Marian Dobreanu. Restul numelor le-am aflat abia astăzi, mulțumită textului de față.

Năprasnic zici? Greșești! că, pe cuvânt,
Mișcări eoliene de amploare,
Au generat catastrofalul vânt
Pe care-l simt suflând prin buzunare!

PS.Aseară m-am întâlnit cu agreabilul dv. coleg de cenaclu, dl Ananie Gagniuc și cu umorul spumos al domniei sale.
(neculai lunca)

Aud afară-un fluierat sinistru,
Mă uit să văd motivul; pe cuvânt,
Nu-i polițist și nici măcar arbitru,
Era doar un banal fluieră-vânt.

Scuze pentru asonanță.

P.S. Am petrecut aceeași seară în compania mai mult decât agraebilului dvs coleg de cenaclu, George Petrone. Cine spunea că nu există simetrie pe lume!?


Iti vine la cap
Legea gravitatiei
printr-un cucui
(Nelu Gârda)

Legea lui Nelu Gârda, a acțiunii și reacțiunii

Când îi vine-n cap
o acțiune, devine
reacționar


Un gol răsturnat -
efect de... nevastă sau
gravitație?!
(Gigi Burlacu)

Amanta simte
legea gravitației -
cade pe spate


Vântul năprasnic-
într-o singură baltă
două pălării
(D.N)

Totu-i spus cu arta,
Simt, deja, fiorul
Din natura moarta...
Cum e autorul.
(Atropa)

"Simt, deja, fiorul
Din haikuu-acel,
Cum e autorul"
Cum să fie? Chel.


Toate sunt bune, dar al treilea le întrece. Chiar mă întreb cum de ți-a venit în cap:) Din păcate, legea gravitației nu va purta niciodată numele de Legea lui Norea, căci

Lui Newton i-a venit (tot în cap)
înaintea ta -
vântul prin mere
(Florinel)

Păi sigur că da și motivul e evident: Newton nu descoperise farmecul liricii japoneze. Altfel ar fi luat mărul în mână și ar fi scris un haiku.


Vă mulțumesc tuturora pentru vizită.

Ca de obicei: multe, noi și bune. Așa cum am mai zis și altădată, la concursuri de genul acesta, Nelu Gârda se simte ca peștele. În apă.
Prozodia, aproape perfectă. Vin cu o cârcoteală un pic mai jos.
Poantele, multe și variate. Chiar și acolo unde par ușor cunoscute (soacra, jocul de cuvinte cu "mine"), au forme noi și nu se poate vorbi de similitudine.

Cârcoteala era că "Ion" trebuie citit într-o silabă ca să iasă ritmul.
Cred că e și un typo, după mine e corect "pe câmpia de la Jucu".

Dar, una peste alta, consider că e un grupaj excelent, care merită să fie citit de cât mai mulți. Așa că vin cu o stea.

Vali, felicitări pentru un text bine scris! Cuvinte puține, informație multă, fotografii sugestive. Mai ales cele două făcute de mine. :)
M-am bucurat când am auzit că ai vii la festival, așa cum m-am bucurat când l-am văzut pe Laurențiu. Noroc că ai fost inspirată și ai trimis fotografii umoristice. La proba asta îmbini umorul (pe care-l ai cu prisosință) cu arta fotografică, în care văd că te perfecționezi, dovadă fotografiile din pagina asta. Încet-încet, textele tale devin mai puțin cronici și mai mult fotoreportaje. Ceea ce nu e rău.

Mai întâi am avut ghinion Leonte Năstase și cu mine. În urma unor bâlbe pe drum, am ajuns în Târgu Jiu cu două ore întârziere față de timpul planificat. Ori eu ajung, de obicei, mai devreme decât timpul estimat.

A avut ghinion Petru Brumă, deși la el nu știu dacă se poate numi ghinion. Organizatorii de la Tg. Jiu au planificat jurizarea vineri dimineață, după care au început să dea telefane ca să-i cheme pe premianți. Când eram pe drum, mă sună Brumă:
- Pe unde sunteți?
- Pe la Cernavodă. De ce?
- Păi m-a sunat cineva de la Tg. Jiu să mă cheme și pe mine, cică am luat un premiu. Dar nu vă mai întoarceți, lasă că vin cu trenul.
Obiceiul organizatorilor de a te chema vineri ca să vii sâmbătă e de-a dreptul jenant.

A avut ghinion George Petrone. Nu e vorba numai de întâmplarea povestită de Vali. La plecare, ne-a întrebat:
- Nu cumva mai aveți un loc în mașină? Din București am tren direct, pe când din Tg. Jiu am legături proaste.
- Ba da, maestre, avem un loc și vă primim cu mare plăcere.
Până la București am avut o conversație deosebit de agreabilă, în care mai degrabă Brumă și cu mine puneam întrebări despre timpuri și persoane demult apuse, iar maestrul ne povestea tot felul de întâmplări, cu un farmec inegalabil.
La București, înainte de despărțire, mi-am notat în agendă numărul de telefon al domnului Petrone, ca să aflăm la ce oră are trenul și să ne asigurăm că totul a decurs bine. Am lăsat un interval rezonabil, după care am dat telefon. Unul, două, cinci telefoane. Nimic. Am bănuit că i s-a terminat bateria, dar am rămas cu neliniștea în suflet.
A doua zi de dimineață, mă sună domnul Petrone:
- Domnul Norea, vă sun ca să vă spun că totul a decurs cu bine, am luat trenul pe la ora 11 și dimineața eram deja în Iași.
- Dar cu telefonul ce s-a întâmplat?
- Mi l-au furat în Gara de Nord.
Mi-a povestit cum s-a întâmplat. Deja îi trecuse supărarea și avea un ton mai degrabă amuzat. În sinea mea: "Of, ce bine că ți-au furat telefonul și n-a fost ceva mai rău!"

Grigore, nu, n-am mers la moaște. Când văd puhoi de lume călcându-se în picioare la coadă, îmi vine să spun: Moaște-sa pe ghiață!


De vrei sa te atinga ne-ntinata
A nemuririi candida aripa,
E necesara-o muza delicata,
Cu sufletul si firea de Xantipa.
(Florian)

Te contrazic și îți cer scuze,
Nu-i necesar, amice, ca să
Mă duc la târgul cel de muze,
Căci o Xantipă am și-acasă.


Mulțumesc amândurora!

Când vreți să faceți staul nou,
Să nu vă repeziți la aur:
Un taur poate-ajunge bou,
Dar n-o să faci din bou un taur.
(Nelu)

Normal că vrea și dragoste și aur
(doar n-ați văzut femeie să nu-i placă)
Eu pot oricând să fiu și bou și taur,
Cât timp nu se comportă ca o vacă.
(Florian)

O vacă-alege-un bou și nu un taur,
Căci e nesățioasă și măcar
Talangă și-ar dori la gât din aur.
Pentru amor, i-ajunge un măgar.


Ma voi retrage cu sfiala
Sa scuip in san, zicandu-mi: Vai,
Am nimerit ca musca-n oala,
In corul asta de buhai!
(Carmen)

Eu îți propun, că nu-i o crimă,
Să ne-ntâlnim chiar azi, în fân,
(Mă scuzi, dar nu am altă rimă):
Să te ajut, să-ți scuip în sân.

Carmen, tare mă bucur că reapăruși.
Observi că ți-am ridicat mingea la fileu. Din păcate, trei zile nu pot veni cu replici, în momentul ăsta mă urc în mașină și plec la Tg. Jiu.

Femeia, când s-a cununat,
Vrea și amor, dar vrea și aur
Și, ca urmare, pe bărbat,
Îl vrea și bou, îl vrea și taur.

Un text scris cu mâna sigură a unui eseist cu experiență. Juxtapunerea este poate cel mai spinos obstacol ce stă în fața cuiva care se apropie de haiku. Toată lumea a auzit de kireji și de cele două planuri, dar foarte puțini înțeleg semnificația lor profundă. Exemplele negative sunt bine alese și comentariile pe marginea lor sunt sugestive. Poate ar fi trebuit încă cel puțin două-trei exemple pozitive.

Problema este bine tratată și recomand textul spre lectură, prin intermediul unei steluțe, tuturor începătorilor și avansaților din lumea haiku-ului.

Dacă vorbim de căsnicie,
Eu cred (și crede-așa tot natul),
Se simte prins în colivie
Mai mult bărbatul.

Cornel, aprecierile tale mă bucură în mod deosebit. De altfel, ele au fost confirmate în mod oficial. Tocmai m-a sunat Vasile Vajoga (mulțumesc) și m-a anunțat că am luat premiul I la poezie, "Muza" fiind piesa de rezistență. Lucru pe care îl știam, de altfel, de două zile. Colegul meu, Petru Brumă, în trecere prin Iași, s-a întâlnit cu d-l Bujeniță și a luat diplomele.

Cu "Țigara și-aprindea", țin minte că am oscilat între cele două variante și nu știu de ce am rămas la cea din poezie. Acum, că tot ai spus, mi se pare mai naturală a ta.

Cu cîrcoteala nr. 1, o fi ideea discutabilă, dar îmi trebuia neapărat, era argumentul principal pentru a pleca în târgul de muze.

Cârcoteala nr. 2... Of, ăsta e blestemul meu. "încă", "până", "despre", astea o să-mi mănânce zilele. Noroc că în poezii mai lungi, impresia nu e atât de dărâmătoare ca în epigrame. Gata, te anunț că trec la proză.

Mulțam pentru comentarii și pentru stea.
Dan

Cornel,
Că versul scurt e recomandabil la epigrame, asta am auzit și consider că e o părere discutabilă (eu prin discutabil înțeleg opusul lui indiscutabil, adică e posibil ca și oponenții să aibă ceva dreptate).
Dar nu înțeleg de ce să extindem opinia și la poezia umoristică. Cred că o poezie umoristică, din punct de vedere prozodic, ar trebui să aibă aceleași reguli ca poezia clasică normală.
De ce am spus că aș fi preferat versuri mai lungi? Pentru că, aplicând principiul reducerii la absurd, mi-am imaginat o poezie cu foarte multe strofe și cu versuri foarte scurte și am presupus că lungind versurile, poți micșora numărul de strofe. Pe de altă parte, un vers scurt te obligă uneori la exprimări nenaturale.
Amintindu-mi însă că "Luceafărul" are exact metrica folosită de tine, îmi retrag afirmația.

Dar tot îți pot fi de folos cu ceva. Comentariul "Răspunsuri" a apărut incomplet pentru că ai folosit un tag html eronat pentru literele boldate. Probabil ai pus paranteza unghiulară de început și n-ai pus-o pe cea de sfârșit.

Am fost în Maramureș vara. Am bătut Iza de la un capăt la altul, am vizitat toate mănăstirile și bisericile vechi (nu știu dacă în țară mai e una la fel de veche precum cea din Ieud), m-am scăldat în Iza, am urcat cu mocănița pe Vaser în sus, am fost la Sighet și Săpânța, am vizitat vâltoarea din Vadu Izei...

Am fost în Maramureș iarna. Am petrecut acolo un Crăciun și am asistat la toate datinile populare, care în restul țării s-au cam pierdut. Am văzut țăranii maramureșeni mergând la biserică și la spectacolul de la Căminul Cultural (un Vicleim pus în scenă de ei înșiși), îmbrăcați în mândre straie populare. Le-am ascultat colindele și le-am admirat jocurile.

Dar nu știam că toamna poate fi atât de frumoasă pe Valea Izei. Fotografiile din pagină o dovedesc cu prisosință. Iar textele, de la primul până la ultimul, vin să completeze și să dea noi valențe unui set de fotografii care, fără ele, n-ar constitui decât un fotoreportaj bine alcătuit.

Cristina, felicitări pentru încă un lanț al prieteniei de care poți fi mândră!