Dan Norea

Tristă, când pe gânduri cad,
Cred c-ar fi mai bine-n iad;
Dacă e sau nu așa...
Vom muri și vom vedea!
(Vali Slavu)

Înțeleg ce-a vrut să spună
Vali: vrea ca să plecăm,
Unde-o fi, dar împreună.
Păi, să nu mai așteptăm!


E clar, stimate camarad:
Când viața-ți o s-apună,
Ai prefera să mergi în iad…
Intenția e bună.
(Nelu Gârda)

Intenția e bună
Și cauza comună;
Cum drumul era rău,
Ți l-am pavat... e-al tău!


am observat că, în realitate, pavelele cam "sar de pe fix", dacă așa sunt și bunele intenții spre iad, hmmm... ce să mai cred?! tot înainte! :)
(Ottilia)

Drumul e, cum știi, mai dur,
Și din când în când mai cad,
Dar o dală-mi sare-n tur
Ca s-ajung mai iute-n iad.

Ofertanta e din București, nu spui cine!
(Nelu Gârda)

Gestul ei, mă-ndeamnă dracul
Să pierd vremea admirându-l:
La cum ține ea colacul,
Doar la pupăză mi-e gândul.

Există un lucru ce numaidecât
M-ar unge pe suflet, pe tine pe gât
Și nu mă sfiesc aici să-l propun:
Un mare și fin calup de săpun...
(Florin Rotaru)


Cu sfoara nu știu cine vine
Dar ca să facem totul bine,
Pe-amici aicea îi vestesc:
Eu știu un nod marinăresc.

Cher Pierre și drag Petrică,
Îți urez de Sânt' Ion
Să ții steagul sus, adică
Tot așa să fii - beton!

Singur sunt în lumea toată,
Plictisit, bolnav și trist;
E normal, ai fost vreodata
Și mahmur și optimist?


Nelu, ai uitat să declari textul ca epigramă sau ai făcut-o premeditat?

Daniel Visan-Dimitriu, două replici, două asonanțe: soțul nu rimează cu divorțul și nici confuzia cu discuția.

Laurone, singura legătură cu tema este că acțiunea se întâmplă tot la un film. De groază!

Nelu, foarte bună ideea. Cred că pot fi comasate în una singură. Ceva de genul:

Happy end

La film, când cu soția am privit
Cum pe ecran se pupă galeș mirii,
Ea crede că-i sfârșitul fericit
Iar eu că e sfârșitul fericirii.


Sorin, Dan-T

Către eroul principal
V-ați îndreptat, se pare, țepii,
Căci se traduce-acel final
E drept, cu END, dar nu cu HAPPY!

Todo, Laurone, mă bucur că reportajul meu v-a plăcut și vă va ajuta în viitor să vă reamintiți zilele frumoase de la Chișinău.

Eugen, cred că îl înțepi degeaba pe Laurențiu. În cronică nu l-am lăudat pe Ghiță și nu i-am lăudat nici epigramele. Mai ales că, după câte țin minte, a luat premiu pentru fabule. Faptul că pomenesc de el (ca și despre Toderașcu, Rodean, Viorel Martin, Florian Abel, Ionuț Țucă, Vasile Plăcintă...) nu cred că poate constitui un conflict de interese.

Dar plâng și țip ca un copil,
Că l-am pierdut pe… Kim Jong-il.
(Nelu Gârda)

Avem un nou conducător,
Suntem bărbați, nu mai bocim,
Putem doar să oftăm ușor
Deci, la semnalul meu: O...Kim!

Nelu Gârda, dacă țin bine minte, sub coarnele acelea de care râzi acum ai dansat anul trecut, aș putea zice îndrăcit, cu un apostol. Pardon, cu o Apostol. :)

Ioan-Mircea Popovici, chiar am discutat acest aspect: este primul festival la care nu a fost invitată nicio reprezentantă a sexului frumos. Și acest lucru s-a (re)simțit.

Florian, dacă citind cronica îți pare rău că n-ai venit, înseamnă că mi-am atins scopul. Și la cronici, ca și la paginile de jurnal, scopul meu principal este să îți dorești să fi fost acolo.
Am folosit "vulpea" datorită nuanței tale de păr (mie mi se pare ușor roșcat), dar și datorită întâlnirii cu "Corbu".

Neculai Lunca (de fapt, V.V.), inspirată epigramă!
Ar trebui să menționez că subtitrarea "Vajoga și alte murături" am ticluit-o împreună chiar în momentul fotografiei.

Ion Diviza, sincer aveam emoții, am cam dat rasol peste faza de premiere, sponsori, discursuri... Sunt lucruri importante, se întâmplă să mai citească și alții, nu numai agoniștii. Mă bucur că ți-a plăcut așa cum e.

Eugen, grupul a trecut prin fața lui Ștefan cu oarecare indiferență, aproape toți mai fuseseră pe acolo în anii trecuți. Eu am scos aparatul mai mult ca să-i fac o fotografie colegului meu, Ionuț Țucă, unul dintre puținii debutanți la Chișinău.


Ar trebui menționat că jumătate din fotografii (cele mai bune) sunt opera lui Ioan Toderașcu, lucru pentru care îi mulțumesc pe această cale.

Vă mulțumesc pentru vizită, semnul lăsat și aprecieri. Dacă v-a plăcut, vă mai aștept. Dacă nu v-a plăcut, vă mai aștept.

Am împlinit, spun cu mândrie,
Vreo nouă ani de agonie;
Să mai agonizez aș vrea,
Cu voi, cam cinzeci... și ceva!

Constat aicea foarte bine
Că toți sunteți colegii cu mine
Și dacă am zâmbit ușor
E că aveți (prea mult) umor!
:)


Sărbători fericite și la mulți ani!

Cum viața asta-i veșnic o surpriză,
Iar tu să dovedești că ești bărbat,
Chiar codul rutier l-ai încălcat.
Și n-ai lăsat pe drum vre-o Mona Lisă,
(Mitru)


E drept că am oprit din loc în loc
Și multe Mona Lise am luat,
În cap cu o deviză "N-o fi foc!"...
Dar m-am pârlit de fiecare dat'.

Tataie, că veni vorba, în orice colț al lumii, istoria cea dreaptă (în sensul de adevărată) n-o știe mai nimeni. Peste tot, amănuntele neconvenabile (învingătorilor sau interesului național) sunt trecute sub tăcere.
Dar, evident, epigrama dumitale se referă la lipsa de cultură din ziua de azi și, aici, îți dau perfectă dreptate.

Nae, mulțam pentru aprecieri. După părerea mea exagerezi, dar numai un picuț.

Mulțumiri pentru vizită și scuze pentru întârzierea răspunsului.

Nelu, m-ai cucerit cu galeria ta de femei politice. Pentru:
- prozodie
- poante bune și originale (culminând cu poanta LU' PEȘTE)
- omogenitatea grupajului, la nivel de sus
vin să fac un pic de lumină cu o stea.

Și replica.


Oana Zăvoranu a fost la un moment dat candidat la Camera Deputaților

Caligula avea un cal;
Ea n-are mamă, n-are Pepe,
De ce n-ar fi, în mod egal
În Parlament și niște iepe?

De data asta concluziile, se pare, sunt unanime: ordinea este tema liberă, apoi tema 1 și ultima tema 2. Și eu am aceeași părere.

Și o replică.

Vom fi cu toții un popor de moaște
Și din pupat de morți o să trăim,
Că, până și știința recunoaște:
Cu-atâtea E-uri, nu mai putrezim.
(Florian Abel)

S-a studiat, s-au scris eseuri
De către medici, ca urmare,
Un mort de azi, cu-atâtea E-uri,
E dus l-a sa EnmormEntarE.

Toate îi merg strună,
As în epigrame,
Are mână bună,
Este FULL. De DAME.

Un grupaj de epigrame excelent, în care vârful de lance mi se pare epigrama a patra. "Lilieci" are acolo o triplă semnificație - cimitir, animal, floare, fără a i se putea reproșa neîncadrarea la temă. E un joc de cuvinte pe gustul meu. Chiar dacă expresia "șoareci din flori" ca definiție enigmistică pentru lilieci era deja cunoscută (n-am idee, n-am mai dezlegat rebus de zeci de ani), asta nu îi scade epigramei nimic din valoare, ținând cont de tema concursului.

Todo, felicitări pentru creație și pentru un premiu pe deplin meritat!

...de cel puțin două ori aici, pe site. Dacă țin bine minte, o dată de Sorin Olariu, iar mai de curând de Ica Ungureanu.
Dar acolo erau epigrame, iar aici o poezie pentru copii. Iar copiii cu siguranță n-au citit epigramele respective.

Când am început să citesc seria de grupaje trimise la Craiova, eram hotărât să aleg unul-două cărora să le dau o stea. Acum, când le-am terminat de citit, îmi dau seama că nu pot da atât de multe stele, așa că nu mai dau niciuna. :)
Ioane, felicitări pentru mențiune și pentru epigrame. Singura mea observație e legată de "incendiu".

Cornel, felicitări pentru epigrame și pentru premiu!
Toate bune, toate cu o prozodie impecabilă, toate în strânsă legătură cu tema, toate cu poante subtile sau satirice.