Dan Norea

...mulțam pentru mobilizare. Văd că depui eforturi serioase. :)
Despre moto vs motto. Știu că se spune "moto", mi-a demonstrat Cornel Rodean acum vreo doi ani. Dar mi-am propus ca la fiecare concurs să folosesc termenul organizatorului, altfel mi se pare că ar fi o înțepătură la adresa lui. Elis a folosit "motto", așa fac și eu în pagina despre concursul "Mircea Trifu".

Nae, faptul că le declari bune pe toate mă încântă, mai ales ținând cont că ești un specialist al genului.

Nelu, înțeleg că n-ai primit încă revista. Nu, singura apărută a fost "Dansul". Tu ai două: "Alba-neagra" și "Fărașul".
Mulțam pentru "Babă", se pare că sunt irecuperabil. :)

Eugen, cred că ai dreptate (și nu numai tu) în legătură cu cinismul ultimului epitaf. Am fost influențat, probabil, de niște amintiri din copilărie: din toate basmele, n-am putut suferi "Fetița cu chibrituri" care, după mine, nici nu prea e basm. De aceea, cum mi-a stat în putință, am "omorât-o" fără nicio remușcare. Nu mi-am dat seama că asta poate stârni fiori.
Așa, ca o curiozitate, dacă o omoram pe Albă ca Zăpada ai fi avut aceeași reacție?


Todo, în legătură cu valoarea epigramelor, probabil ai dreptate. Dar în legătură cu epitafurile, am niște dubii. Multe epitafuri au structura "Aici zace X, care a murit pentru că...". Motivul fiind, evident, unul ieșit din comun. Ori, Aladin a murit pentru că i-a crăpat lampa și "și-a dat duhul", iar la fetiță e și mai clar.

Un ghiocel și un fior,
Să punem doamnelor în glastră
Că azi, pe 8 de Mărțișor,
E ziua lor...și noaptea noastră.
(Nae)

Vreau să-nțeleg, căci nu prea sunt pe fază:
Îi dai cafele multe soaței ca să
Rămână până dimineașa trează
Sau somnifere ca să pleci de-acasă?

S-au premiat de Primărie
Toți „auriții”. Ce să zic?
Cincizeci de ani de grea robie
Cotați la preț atât de mic !
(Tataia)............................Bună epigrama!

Ieșiți din Primărie-acum se ceartă
Căci premiul nu prea știu să îl împartă;
Cu mobila și casa asta fac,
Nu cad la pace de juma' de veac.

Ba chiar pot spune că epigramele sunt foarte bune, își merită premiul. Și epitafurile sunt foarte bune, doar că mi se pare aceeași idee (absența clienților) implementată în două cavouri diferite.
Felicitări!

Nelu, văd că mă iei și pe mine "La trei păzește" că n-am respectat tema lui Elis. Cred că dacă e să fie un vinovat, acela e Elis, pentru că a folosit cuvântul temă în loc de titlu. Uite, nu sunt singur, am procedat la fel ca mulți alții. Mă rog, nu chiar la fel, ei au luat premiu și eu nu. :)
Bună epigrama cu Ali Baba!

Vali, îți spun doar ție așa, între patru ochi: o temă de genul acesta, autoimpusă, mă ajută, nu mă încorsetează. În loc să caut șase idei, mi-a fost suficientă una singură. Multe basme au numerale în ele. Și apoi, chiar îmi place să realizez grupaje temarice. Temele de la concursuri nu prea permit așa ceva.

Mitru, am presupus obiecții de genul articol vs numeral. Dacă ești atent, prima epigramă mai are unul - "șase". Iar la epitafuri, după mine, nu erau necesare numeralele. Zice în regulament că la epitafuri se aplică aceleași reguli, dar am interpretat că e vorba despre reguli prozodice, nu cerințe cu caracter tematic.

Mulțumesc pentru semne,
Dan

PS Ia spuneți voi, cum poți să faci un epitaf epigramatic fără să fii cinic? Doar e umor pe seama morții cuiva.

ca Vali Slavu și Ion Diviza - toate bune, dar "nepotul cel scump" și ultimul epitaf parcă ies în evidență.
Nefiind de aceeași părere cu Eugen Sfichi, care are alte preferințe, sper să nu începem o polemică. :)

...sunt de aceeași părere cu Ion Diviza: tema "La trei păzește" te-a îngrădit. Dovadă: epigramele 1 și 4 (altfel, foarte bune) sunt variațiuni pe aceeași idee.
Tu ai dreptate că tema e temă și ar trebui respectată. Dar eu, văzând că enunțul are și temă și cerințe (oarecum diferite între ele), m-am interesat și răspunsul a fost cel dat de Vali. De fapt, ca să fiu sincer, mi se pare că m-am interesat chiar la Vali, care de obicei le știe pe toate.:)

Îmi plac mult primele trei epigrame și primul epitaf, în ordinea 1, 3, 5, 2. Cu observația că epitaful în cauză i se potrivește și volumului meu, cu destul de multe aritmii. :)
Felicitări pentru premiu!

Din toate grupajele citite până acum, trimise la "Mircea Trifu", acesta îmi place cel mai mult. Sunt aici șase epigrame de excepție. Singura la care aș cârcoti un pic este cea cu bețivul care își vede soacra în triplu exemplar, dar și aici ideea este inversată - e motiv de bucurie, nu de tristețe.

Pentru poante originale, prozodie, respectarea cu strictețe a temei, consider că grupajul merită o steluță.

Bia, comentariul tău a apărut în timp ce-l scriam pe al meu.
Mă bucur că ți-au plăcut 2 și 3. Două poeme din trei este un scor bun.
Ai subliniat un atribut esențial, pe care mi-l asum - simplitatea. Aș putea spune că în tot ce am scris până acum (inclusiv programele pentru calculator) am încercat să simplific totul la maxim, până mi-a devenit a doua natură. Elimin balastul în mod instantaneu, uneori inconștient. E drept că uneori poezia pierde din cauza asta, dar ce mi se pare esențial e ca mesajul să ajungă cât mai nealterat la cititor.
OK, probabil se poate spune (și e perfect adevărat) că simplitatea și complexitatea se exclud. Nu m-am considerat niciodată un om complex. Cel puțin nu la modul în care să conviețuiască în mine sentimentele și gânduri contradictorii. Poate și din cauză că sunt un om ordonat, le triez și le așez pe fiecare în căsuța lui. Să fie asta simplitate? Foarte posibil.

Bia, mulțam pentru că ai trecut pe la mine și ai lăsat un semn.

Nelu, ai dreptate, și mie mi se întâmplă la fel. Când ajung la vot în concursul săptămânal nu am suficientă răbdare să mă aplec asupra fiecăruia din cele 40-50 poeme și să mă întreb: oare ce a vrut să spună. Chiar dacă le citesc de două sau chiar de trei ori, mi s-a întâmplat ca abia la faza comentariilor să-mi dau seama de valoarea reală a unui haiku. În particular, la ale tale nu mi-am dat niciodată seama. Glumesc, evident.

Vali, aflu cu surprindere că mă admiri în tăcere de atâția ani. Curaj, ia-ți inima în dinți!

Gigi, Eugen, mulțumesc pentru vizită și semn.

Eugen, "Catren de 1 Martie" are literă mare pentru că e titlu, nu pentru a-i crește importanța. Recunosc că i-am zis madrigal și din motive de marketing. Dar nu-mi pare rău, te-am stârnit și am aflat o mulțime de lucruri despre madrigal. Sunt foarte interesante și e posibil chiar să-mi folosească vreodată. În particular, madrigalul era o metodă clasică pentru cuceriri. Cincinat și Păstorel erau ceva mai tineri când le foloseau, iar Blaga a fost toată viața un afemeiat notoriu. La mine, motivația asta e pe cale de dispariție. Dar nu e vorba numai de asta, nu simt nicio afinitate pentru madrigal. În general, nu mă atrage genul (excesiv de) liric.
Dar toate astea nu mă împiedică să-ți mulțumesc sincer pentru încrederea în potențialul meu. Lucrul ăsta mă onorează și mă obligă.

Nelu, ești tare iute de pix! Cum am citit epigrama lui Tataia am vrut să vin cu o replică terminată în "Cherchez la femme!" După care am citit-o pe a ta și m-am dezumflat.
Așa că vin cu alta, mai slabă.


Nu-l acuzați pe căpitan că
Și-a părăsit el nava, fosta;
A cunoscut o moldoveancă
Și-acum îl "Costa"!

De un timp, precum bag seama,
Chiar de la Barack Obama!
(Nelu Gârda)


El, aicea, nu e rău,
Spune doar, în mod integru,
Că-n catren, umorul tău
E cam negru.

Eugen, de data asta îți dau dreptate în totalitate. Mă refer, evident, nu la elogii, ci la analiza ultimului poem.
Da, am plecat de la "Acuarela" lui Minulescu. Dar am înlocuit cele două jucării stricate cu două persoane în toamna vieții, pline de tandrețe care, acceptându-și soarta, senin, nu acceptă să se îndrepte către neantul alb decât împreună, ținându-se de mână.

Acesta este, după părerea mea, adevăratul haiku: cel care la prima vedere prezintă un instantaneu din natură, iar la a doua - o idee mult mai profundă.

Mulțumesc!

Of, și eu care voiam să trimit niște proze la Alba Iulia! Acum trebuie să mă reprofilez pe fabule sau pe parodie, că la epigrame e o înghesuială groaznică.

Dar la Alba Iulia sper să ajung și nepremiat - asta-i soarta nosatră, a președinților, să ne plimbăm mult și din când în când să fim împușcați. Așa că momește muza cu ce ai tu mai bun, ca să ne putem întâlni.

L-a prins un comisar în șah
Furând Concertul 2 de Bach
Și înălță spre Dânsul ruga...
Într-un final scăpă cu Fuga.

...și, de mână cu ea (de când voiam eu asta), întăresc ideea că ești unul din puținii scriitori de proză umoristică bună de pe agonia.
E drept că dialogul e bine temperat, dar savuroase sunt mai ales comentariile adiacente.
Cu serialul Gojan parcă te-ai întrecut pe tine însuți. Ai putea păstra personajele și crea un întreg ciclu al familiei Gojan, cu care să populezi un volum sau chiar mai multe.
Felicitări și succes în continuare!