Definiții epigramatice

Abdicare

Cam primii care-au renunțat
La tron, pe cât îmi amintesc
Sunt turcii și a rezultat
Vestitul, azi, veceu turcesc.


Afetul

Este suportul unui tun
Din lemn sau din metal turnat
Și mult mai rar, dar oportun,
Suportul unui șef de stat.


Abanosul

Dacă-l vrei în comparații
Procedeul este critic,
Te atacă avocații
Cică nu-i corect politic.


Babă

Cuvântu-i inutil pe lume,
De ani, tot colindând bordeie
Eu n-am văzut să și-l asume,
La nicio vârstă, vreo femeie.


Balanța

Pentru contabile se-admite
Că zodia-i cam anormală,
O dat’ pe lună-s fericite,
Când le-a ieșit o socoteală.


Cabotinul

Un tip ce urmărește doar succesul
Cu ieftine efecte, teatrale;
La noi, din când în când este alesu’
’N alegerile prezidențiale.


Crama

E-o zonă binecuvântată
Pentru poeții cei de seamă
Și rima cea mai uzitată
Pentru cuvântul epigramă.


Dansul

E clipa, dintre toate, fericită
Când poți să strângi, în chip impertinent,
Cu patimă în brațe o iubită
Sub ochii unui tată vigilent.


Dactil

E un picior ceva mai lung,
De-aceea îmi doresc s-ajung
Să-l văd mai des în epigrame
În portofoliul unor dame.


Economie

După-o proaspătă numire
Este fenomenul care
Poartă greaua moștenire
De la fosta guvernare.


Echinocțiu

Egalitate,
Dar în zadar
Căci, din păcate,
E-atât de rar.


Echinocțiu (variantă)

Democrație, egalitate,
O zi și-o noapte în calendar,
E o dovadă că, deci, se poate,
Dar din păcate atât de rar.


Fair play

E-o sportivitate care
Pune-o mare întrebare
(De-mi răspundeți, mă închin):
De ce oare ni-i străin?


Fabula

Pusă uneori pe glume,
Poezia-i geniala,
Singura în astă lume,
Unde mai găsești morala.