Dan Norea

Mai întâi, felicitări celor trei noi steluțari - Todo, Nelu Gârda, Grigore Chitul! Este o primă decizie înțeleaptă din partea noului editor, toți trei merită din plin creșterea nivelului.

Am fost plecat două săptămâni, departe de internet și, la întoarcere, am răsfoit puțin epigramele postate între timp. Văd că Vali și-a luat rolul în serios, intervențiile sunt oportune, la obiect și dovedesc un ton ponderat, dar ferm. În măsura în care timpul îmi va permite, promit și eu, alături de ceilalți, că o voi sprijini.

În legătură cu propunerea lui Sorin Olariu, referitoare la Vali Cercel și Mitică Cioacă: ambii au fost, pe vremuri, epigramiști deosebit de iubiți aici, pe agonia. M-ar bucura teribil să revină și, după părerea mea, ar trebui ca greșelile de ortografie ale lui Mitică să fie trecute cu vederea, să fie excepția care întărește regula. Cum aici e vorba de regulile site-ului, nu numai ale secțiunii de epigramă, cred că problema e de competența administratorului. Vă rog, Domnule Herinean, alături de Sorin Olariu, să reanalizați situația celor doi epigramiști.

... să spun și eu două vorbe. Am primit volumul înainte de Paște (mulțumesc, dragă Cornel!), dar prezentarea de față (felicitări, dragă Vali!) am citit-o abia la întoarcerea în țară, adică aseară târziu.

Deși autorul este tânăr, atât în epigramă, cât și ținând cont de media de vârstă a epigramiștilor, a reușit să lanseze un volum care dovedește o deplină maturitate. Epigramele (o parte din ele cunoscute de aici de pe agonia) au fost selectate cu grijă, caricaturile de asemenea, gruparea pe capitole bine gândită. M-a impresionat deosebit de plăcut utilizarea inspirată a replicilor lui Caragiale. Este anul lui, e adevărat dar, după părerea mea, Caragiale este nu un izvor, ci un fluviu de umor, din care nu te saturi niciodată, oricât ai bea.

Încă o dată - mulțumiri, dragă Vali, felicitări, dragă Cornel, sper să ne vedem cât mai des pe la festivaluri. V-am admirat (și invidiat, în același timp) în dimineața asta într-un clip inspirat despre festivalul de la Vișeu.

(îi răspund lui Radu Ștefănescu și, alături de el, oricărui agonist care are îndoieli în acest sens)
- pentru că epigramiștii formează o comunitate (cum bine ai zis), compusă din oameni pe care Vali îi cunoaște mai bine decât altcineva; cu mulți din ei s-a întâlnit la festivaluri; fiecare din ei are calități și defecte pe care Vali, ca o femeie adevărată, dacă nu le știe exact, măcar le intuiește;
- pentru că este necesară o interfață între această comunitate și redacția agoniei, în situația când apar nemulțumiri într-un sens sau în celălalt;
- pentru că a existat un concurs lunar de epigrame, foarte apreciat, pe care numai un epigramist îl poate organiza.

De ce acest redactor nu a fost ales de comunitate? Nu pentru că această comunitate este relativă (cine îi dă cuiva calitatea de epigramist aici, pe agonia?), ci pentru că e foarte posibil ca cel ales să refuze, din lipsă de timp. Dacă s-ar fi pornit întâi cu o listă de candidați, era foarte posibil ca exact cele mai potrivite persoane să stea deoparte, din jenă. Și apoi, sincer să fiu, după douăzeci de ani de democrație, m-am cam săturat de alegeri. Prefer un mic dictator, competent și bine intenționat.

Vali, pregătește-te să auzi, în zilele următoare, păreri de genul: "Vali Slavu!? Păi X sau Y ar fi fost mult mai buni." Iar în anii ce urmează, tot felul de reproșuri și acuze, dintre care unele (atenție!) îndreptățite. Nu trebuie decât să rămâi calmă și, unde e cazul, să le consideri un feedback binevenit.

Succes!
Dan

PS Pentru a-mi exprima aprecierea, luminez anunțul cu o steluță.

Cinci epigrame ireproșabile, din punct de vedere, tehnic (prozodie și construcție), umoristic (poante) și al respectării temei. Prima va intra cu siguranță în istoria genului.
Dacă nu ai ajuns cu ele pe podium, cele de acolo trebuie să fie magnifice, abia aștept să le văd.

Felicitări, Nae!

Varianta a doua, de la comm, mi se pare mult mai buna.

Mă uit la soclul gol și nu mai pot
Să nu constat că fără bust e rău
Și singura soluție, socot,
Ar fi să-l punem sus, urgent, pe-al… tău !
(Grigore Chitul)

Nu e vorba de modestie, dar...

Un bust de piatră, chiar și de Brâncuși,
Ideea asta nu mă prea îmbie,
Constanța are nori de pescăruși
Iar eu chelie.


Primarul vechi în vogă astăzi nu e
Iar soclu-i potrivit pentru-o statuie
Din marmură adusă din Carrara
Cu Mazăre, primar de tip Guevara.
(Tataia)

Lui Mazăre i-ar plăcea o statuie în Rio de Janeiro

El se crede mult mai sus,
Parcă-i boss din El Dorado,
Vrea statuie ca Iisus
De pe Corcovado.


succesuri Dane

Acum vreo 35 de ani am citit și eu cărți despre FOTO și am găsit în una că "cel mai bun aparat de forografiat e acela în spatele căruia stă cel mai bun fotograf."
(Mitru)

Mitrule, mai întâi despre titlul tău. "Ruinurile Constanței" nu e o aluzie la succesurile Ebei, ci la "Ruinurile Târgoviștei" de Vasile Cârlova, despre care se spune, citez: "Tema elegiei este exaltarea trecutului glorios și critica prezentului decăzut."

Cu cel mai bun aparat ai ceva dreptate, un fotograf bun realizează imagini bune și cu o săpunieră (ăsta e termenul peiorativ pentru aparatele neperformante, care de fapt nici nu sunt așa de rele). Dar expresia începe să se perimeze din ce în ce mai mult. Aparatele moderne scot imagini atât de bune, încât competiția seamănă cu o cursă între o Dacie și un Ferrari.

Pentru că:

- respectă riguros structura și prozodia originală, cu același număr de strofe, cu metrică, ritm și chiar cu aceleași rime;
- reușește acest lucru deși utilizează, pe ici- pe colo, un jargon de adolescent prost- crescut;
- în ciuda acestor fapte, parodia rezultată este o operă închegată, o satiră a unui aspect vechi de când lumea (să ne amintim de "Domnul Goe");

consider că textul de față merită o steluță, pentru a atrage privirile tuturor celor interesați.

Vali, felicitări pentru reușită și pentru premiu!

Eu la vărsta-treia am rămas preplex,
Vă-nțeleg că dragostea e pură,
Nu contează vârstă, nu contează sex,
Toți vă descărcați, pe tastatură.
(Mitru)

Totul s-a clarificat
Si extazul dar si ura
Au un singur vinovat -
Tastatura.


Nu ne mai lua cu basme,
Doar e-un lucru ce se știe:
Cine încă are-orgasme,
Nu se află-n AGONIE!
(Nelu)

Am inteles pe dat',
Ai vrea aici sa fie
Un vers un pic schimbat,
Orgasm SAU agonie.

Explicația acestui catren e următoarea. Pe vremuri, când scrierea unui program complicat, rapid, care să ocupe cât mai puțină memorie și să aibă cât mai puține bug-uri era o adevărată artă, după ce îl terminai simțeai o stare de exaltare pe care noi o numeam "orgasm intelectual".
Se poate face o paralelă cu scrierea unui text literar, în care te-ai simțit plin de inspirație.
Cum mai există pe site și momente în care te simți refuzat și chiar jignit de colegi, iată că starea de agonie poate fi și ea prezentă.
Evident, numele site-ului mi-a sugerat ultimul vers.
Aceasta este adevărata semnificație a catrenului și nu sexul online din titlu, care nu este decât o pistă falsă.

Bia, mă bucur că ți-a plăcut poemul 2 atât de tare. Dar, sincer să fiu, fantezia ta (de care știam că nu duci lipsă) a găsit sensuri ascunse la care nu mă gândisem. Iată ce aveam eu în minte: vine primăvara, deci ziua crește, deci soarele apune în fiecare zi din ce în ce mai târziu. Pe de altă parte (ca o personificare mascată), se poate presupune că soarele întârzie să apună pentru a mai admira încă un minut frumusețea florii de colț.
După părerea mea, dacă o expresie are o dublă semnificație, dintre care una este o metaforă sau o personificare, iar alta are o acoperire perfectă în natură, rezultatul nu poate fi decât benefic.

Mulțam pentru vizită și aprecieri. Ești totdeauna o prezență plăcută și competentă, în același timp.

...Stelian Ionescu, acolo sus, dacă Brașovul ar avea iarăși cenaclul valoros de epigramiști de pe vremuri. Că, slavă Domnului, de epigramiști buni nu duce lipsă.

Bun textul, Nae. Cred că ar fi o idee excelentă ca gestul tău să fie urmat și de alți epigramiști de pe aici, în amintirea celor care, cu ani în urmă, au făcut istoria epigramei.

Dacă vrei să scapi de toate,
Soață, soacră și mătușă,
Ia măsurile-adecvate:
Schimbă yala de la ușă.

Ia te uită cine chicotește în palma mea: un îngeraș! Pardon, un trandafiraș. :)
Ma bucur că revii după patru ani de absență. Chiar îmi era dor. Pot să-ți adresez o rugăminte clasică?
O, rămâi!

Vestea asta merită nu steluțe, ci un soare strălucitor.

Cu sinceră admirație,
Un cititor vechi,
Dan Norea

ciorile râzând -
au citit epigrama
lui Cucereavii

Erori:
- eroare de prozodie - versurile 1 și 3 în ritm trohaic, versurile 2 și 4 în ritm iambic;
- eroare de utilizare a limbii române - expresia "au deces" nu poate fi utilizată decât pentru sensul de "au un deces în familie"; ori aici, sensul dorit este "au decedat";
- eroare de logică - antonimul celor decedați ar trebui să fie "cei în viață"; expresia din ultimul vers "cei vizați" nu face decât să trădeze gândul ascuns al autorului, dar e aici o lipsă de logică: pentru a utiliza "cei vizați" ar trebui cumva să îi definești cumva în prealabil.

Să vedem cam ce iese după corectarea erorilor primare.


Te-ntrebi tot timpul de ce nu-s
Prea mulți epigramiști cu gheară?
- Păi, cei notorii s-au cam dus,
Iar cei rămași, tot timpul zbiară!


Abia acum îți poți da seama că toată munca a fost un exercițiu inutil. Rezultatul este un catren modest, fără umor, stricat exact de expresiile care au format ideea de bază: "cu gheară" și "zbiară". Dacă se înlocuiesc și acestea, catrenul dispare în întregime.

Rețetei tale, ca să-i facem proba,
(Că tare-mi este dor de alba-neagra)
Întâi voi înghiți Ginkgo biloba
Să-mi amintesc unde am pus Viagra.


Recunosc, e o poantă spusă de Harrison Ford într-un film, "Copoi la Hollywood". Dar mi-a plăcut și am versificat-o acum. Pentru tine. :)

Epigrama mi-e cunoscută, cred că ai mai postat-o o dată. Însă am impresia că versul 4 suna altfel: "Dar între timp s-a răzgândit" ?

M-a prins soția-a doua oară
Cu o vecină, însă drama
E că de-atunci întruna zbiară :
Iar pe fotoliul de la mama ?
(Grigore)

M-a prins soția-a treia oară;
Deși complet nevinovat
Nu înțeleg de ce mai zbiară
Că doar acum eram în pat.


Un grupaj omogen, cu epigrame bune spre foarte bune. Felicitări!

Am corectat aritmiile din catrenul semnalat de Nelu Gârda și, pentru coerența observațiilor, postez aici varianta inițială.


Cuvântu-i inutil pe lume,
Am colindat multe bordeie
Și n-am văzut să și-l asume,
Până acum, nicio femeie.