Epigramistul (2)

Erori:
- eroare de prozodie - versurile 1 și 3 în ritm trohaic, versurile 2 și 4 în ritm iambic;
- eroare de utilizare a limbii române - expresia "au deces" nu poate fi utilizată decât pentru sensul de "au un deces în familie"; ori aici, sensul dorit este "au decedat";
- eroare de logică - antonimul celor decedați ar trebui să fie "cei în viață"; expresia din ultimul vers "cei vizați" nu face decât să trădeze gândul ascuns al autorului, dar e aici o lipsă de logică: pentru a utiliza "cei vizați" ar trebui cumva să îi definești cumva în prealabil.

Să vedem cam ce iese după corectarea erorilor primare.


Te-ntrebi tot timpul de ce nu-s
Prea mulți epigramiști cu gheară?
- Păi, cei notorii s-au cam dus,
Iar cei rămași, tot timpul zbiară!


Abia acum îți poți da seama că toată munca a fost un exercițiu inutil. Rezultatul este un catren modest, fără umor, stricat exact de expresiile care au format ideea de bază: "cu gheară" și "zbiară". Dacă se înlocuiesc și acestea, catrenul dispare în întregime.

Ploaia cea din nori,
Ce-a căzut din urmă,
Catrenul mi-l scurmă –
Păpând… viermișori.

P.S. Amintesc că cel cu nasu-n Nori a uitat de biciul obținut la catrenele publicate în “Epi… gramatica”. :)

e dezacordată, Mihai...! Vezi de poți înlocui "au deces" cu... "au purces"...!

Păpăruia-i bună, uneori,
(În "Rețeta" respectată,
Cea... de Ica, publicată)
Doar s-ajungi... cu capu-n nori.

... penița ta -
ai grijă de ea!!!

Cel ce vine cu prăjina,
Mi-aprinde adrenalina…

Îți mulțumesc , amice, pentru rețetă.

EPILOG

(Erorile și cap… cana)

Vrut-ai să mă faci capot,
Gura ți se uscă?
Nimerit-ai în compot -
Din nori… ca o muscă.