Dan Norea

Domnule Popovici, înțeleg, din comentariu și din steluță, că v-a plăcut și "firul de poveste", nu doar fotografiile și informațiile turistice. Mă bucur și vă mulțumesc prea plecat.


Elena, dar eu am recunoscut totdeauna că e preferabil un sejur în care să-ți faci propriul program, să colinzi după voia inimii, să ai timp și de muzee și de bulevarde și de grădini publice, să caști ochii la oameni, nu numai la obiectivele turistice. Problema este că noi doi avem vârste diferite, eu am început să văd lumea la 55 ani și nu am atâta timp la dispoziție. Pe de altă parte am în mine o lăcomie de a vedea cât mai multe, greu de stăpânit. În Suedia am avut la dispoziție vreo 8-9 zile numai pentru Stockholm. Ori în Spania, ca să-ți dau un exemplu din extrema cealaltă, în 8-9 zile am văzut Madrid, Toledo, Sevilla, Cordoba, Granada (cu Alhambra), Valencia, Barcelona și Andorra. Program aglomerat, ritm obositor, dar (poate cu excepția Andorrei), nu-mi pare rău de niciunul din orașe, fiecare mi-a lăsat o impresie puternică, la care n-aș renunța nici să mă tai.
Și dacă, într-unul din circuitele astea, se nimerește să văd un oraș a doua oară (așa cum s-a întâmplat deja cu Parisul, Milano, Veneția), atunci profit și îmi fac program de voie.
Separat de asta, mă bucură confirmarea faptului că povestirile mele stârnesc apetitul de călătorie. Poate mă recomanzi unei agenții de turism, care să-mi sponsorizeze un volum cu pagini de jurnal ilustrate. Este necesară o hârtie atât de bună, încât prețul devine prohibitiv.
Mulțam! :)

Bia, nu poate decât să mă bucure faptul că ți-au plăcut alte senryuri. Asta înseamnă că fiecare dintre ele are ceva bun.
Apropo' de senryuri, ai văzut cea mai recenta antologie de senryu, scoasă de Valentin Nicolițov?

Nelu, trebuie să recunosc, fotografiile au început să aibă un rol din ce în ce mai mare în economia textului privit în ansamblu. De data asta, timpul cel mai mare mi l-a luat nu documentarea, nici scrierea textului, ci selecția pozelor. Am făcut mai multe ca altă dataă și, zic eu, mai bune. Din cele peste 2700, pentru o mie din ele m-a durut sufletul în procesul de eliminare. Am postat pe facebook patru albume cu vreo 350 poze și aș fi vrut să fie de trei ori pe atâta.
Mă îngrijorează un lucru: dacă raportul dintre text și poze își păstrează trendul, o să ajung să primesc stele (mulțumesc!) doar pentru poze. :)

...pentru Nelu Gârda și Cornel Rodean. Cornel, la mai multe! Nelu, ție nu-i nevoie să-ți urez. O să ajung să aprind lumânări în biserică din cauza ta, așa cum făceam acum doi ani din cauza lui Bunduri. :)
Grigore, mulțumesc pentru vești.
Am și eu o nelămurire: premiul pentru manuscris înseamnă că a fost trimis un volum întreg, tehnoredactat dar nu tipărit?

Ottilia, mi-ai demonstrat aici că exact aceleași evenimente pot fi prezentate din exterior (așa cum am facut-o eu) și din interior (așa, ca tine). Unii prezintă fapte, alții impresii și sentimente. E diferența dintre epic și liric, o diferență enunțată aproape didactic.
Mă bucur că te-am citit.

Trebuie să menționez că în concurs, subtitlul "Parodie după Scrisorile II și III ale lui Eminescu" lipsea. În aceste condiții, titlul cu mesajele m-a derutat inițial. Văzând că e vorba de mesajele cuiva de la mare, nu înțelegeam de ce le-a numerotat așa. Primul unde e? Asta până am citit textele și mi s-a aprins becul. :)

Dintre cele două mesaje (și celelalte poezii din concurs), Mesajul III mi s-a părut cel mai bun și i-am dat cea mai mare notă. Felicitări!

Din cele trei senryuri, cel mai bun mi se pare primul. A fost primul și datorită lui am continuat seria.
Mă bucur că vezi textele de aici ca o prelungire a stării de bine. :)

Nelu, ai dreptate, un asemenea obiect frumos face toate paralele, mai mult decât un premiu în bani. Dar contribuția mea a fost egală cu zero, știind de la tine că mergi la București (apropo', sunt curios să aflu noutăți de acolo), i-am spus asta lui Laurențiu Orășanu, care s-a oferit să-ți aducă premiul.
Știam că ai participat la patru probe, care în final au devenit trei. Ce nu se știe aici este că ai fost nominalizat pentru primele trei locuri la toate cele trei secțiuni. Larco la fel, dar tu ai avut un total mai bun. Felicitări încă o dată!

Eugen, eu nu cred că înțelegi greu, pur și simplu îți plac înțepăturile și insinuările. Repet, ca să fie clar: nu am avut niciun rol în organizarea și nici în promovarea concursului. Nu eu am stabilit numele premiilor. Nu eu i-am anunțat pe cei care au știut de concurs și au participat. Știam de concurs, dar d-l Lăzăroiu a fost cel care l-a anunțat pe Laurențiu Ghiță. Ca urmare, am primit, ca toți ceilalți, un email de la Laurențiu Ghiță cu o listă imensă de adresanți. N-am luat lista la puricat, ca să văd dacă tu figurezi acolo sau nu. Repet ce am mai spus, de acum încolo va trebui să creem un sistem de promovare a regulamentelor aici, pe agonia. Aștept sugestii în acest sens de la Eugenia Reiter, pentru că văd că, deși Vali Slavu încă figurează ca redactor la secțiunea epigramă, și-a luat demisia în serios.
"Norică, ține premiul și fă-i o poză pentru a te mândri cu el." (Eugen)
Nu înțeleg nimic din asta, credeam că din texte reiese clar că eu n-am primit (și nici nu am acordat) niciun premiu.

Dooamnă (sau domnișoară) Mihaela, am remarcat că a venit o persoană tocmai din Tg. Secuiesc dar, sincer să fiu, nu mi-am dat seama că e cineva care publică de ani de zile pe agonia. M-am uitat pe pagina dvs de autor și am realizat de ce: aproape toate textele sunt la atelier. Cu atât mai mult mă bucur că ați luat un premiu important la un concurs cu participare națională. Felicitări!
Singurul regret este că nu ne-a făcut nimeni cunoștință. :)

Domnule (sau domnișorule) Yigru (sau preferați Florin?), nu judecați concursurile după același calapod, nu seamănă unul cu altul. E bine să participi la cât mai multe, nu ai nimic de pierdut, nu știi de unde sare iepurele.
În privința premiilor speciale, ele sunt o uzanță la cele mai multe concursuri și au, în general, denumiri ciudate - pentru întreaga activitate, pentru contribuție deosebită... În cazul nostru, doamna Alexandra Botoșanu chiar îl merită. Deși profesoară de matematică și poetă în același timp, duce o intensă activitate de promovare a literaturii în zona liceelor din Constanța.

Vali, acum, că am toate datele, mi-am revazut notele și am putut să le cuplez cu nume, nu cu numere de concurs. Din 6 participanți la Fabulă și 9 participanți la Poezie umoristică (o parte din nume se suprapun), fabulele tale au avut punctajul cel mai mare (mă refer la notele mele).

Dintre fabulele tale, prima a avut nota cea mai mare, a doua cea pe care n-ai postat-o încă. Ultima e bună, dar morala ("peștele mai mare-l înghite pe cel mic") îmi sună cunoscută din niscaiva epigrame.

Felicitări și o steluță care să atragă privirile!
Dan

PS Epigrama domnului Paul Dârvariu ar fi excelentă, dacă numele tău s-ar citi în două silabe. Propun:

Ai scris în stilul care-mi place mie,
La fabule ți-ai depășit rivalii,
Voi cere astăzi la Academie
Pluralul unui "val" să fie "Vali"!

Vali, am fost ceva mai succint decât altădată. Inițial m-am gândit să citez câteva epigrame, dar pe urmă mi-am dat seama că n-ar fi cinstit față de toți ceilalți concurenți. De altfel, sunt convins că Todo și Nelu Gârda le vor posta pe agonia la un moment dat.

Ottilia, mă bucur că ne-am revăzut. Să sperăm că o vom face mai des și numai în ocazii fericite.

Any, deși nici tu nici Ion n-ați luat vreun premiu, pot să-ți spun că, la festivitatea de premiere, erau afișați pe un ecran câte 5 nominalizați la fiecare probă. Ei bine, la proba de poezie unul dintre nominalizați a fost Ion Drăgoianu. Deci a fost foarte aproape de podium la o probă la care au fost cei mai mulți participanți și, după părerea unor membri ai juriului, foarte multe lucrări de valoare.

Ica, nu știu cum primești tu de obicei veștile despre concursuri. Dar acest concurs a fost anunțat de Laurențiu Ghiță printr-un email colectiv în data de 6 august. Poate ar fi trebuit să-l postez și aici, dar am observat că regulamentele concursurilor de epigramă nu mai apar în ultima vreme pe agonia. Poate n-ar fi rău să reluăm obiceiul.

Eugenia, mulțumesc pentru recomandare. Fotografia aleasă se asortează excelent cu titlul textului.

După recursul extraordinar,
Văzând cum a trăit și judecat,
Prea Bunul Dumnezeu l-a re'ncarnat
...Într-un măgar.

...și exhaustivă a situației epigramiștilor din România, privită prin prisma diversității. Totuși, este puțin probabil ca această chemare la complementaritate și la unitate, care exprimă poziția angajată a lui Cornel și pentru care merită toate laudele, să fie urmată de toată suflarea epigramatică. În orice domeniu (artă, știință, politică) apar aceleași probleme, generate de diversitate.
Peste tot există veșnicii rebeli, care contestă tot ce se poate, fără a veni cu soluții. Doresc să dărâme, dar nu-și propun (poate pentru că nu sunt în stare) să construiască.
Peste tot există șansa de a apărea mai mulți lideri simultan. În natură, o regină nouă își ia o parte din albine și formează un nou stup. La oamenii politici se formează aripi, facțiuni, partide noi... La scriitori apare în același oraș un nou club, o nouă academie...
Și toate astea, în condițiile în care, la epigramiști cel puțin, nu există absolut nimic de împărțit.
Cred că sunt într-o pasă proastă. În ultima vreme, probabil din cauza politicii, orice analiză mă deprimă, pentru că îmi dovedește că nu există soluții convenabile. Mă rog, nu soluții care să convină tuturor, asta e imposibil, ci care să îmi convină mie.
Cornel, mai fă o analiză și convinge-mă că nu e așa. :)

...vin să-ți spun că până la momentul fugii Cenușăresei, totul a fost bine. Chiar și Altețele lor Regale au avut un rol politic, întrucâtva asemănător cu suspendarea lui Băsescu: ca să detronezi o regină, e mai ușor să numești alta (și-apoi alta...) decât să instaurezi republica. Prințesa a avut mai mult un rol decorativ. Cu alte cuvinte, toată curtea regală a avut un singur scop: să ia în derâdere titlul de "Regină a epigramei". După cum vezi, nu mă feresc să spun lucrurilor pe lume, indiferent dacă sunt sau nu de acord cu ele.

Singurul lucru care pentru mine a rămas în ceață e personajul Casanova. Dar nici nu-mi doresc să-i aflu identitatea, prefer să-mi păstrez buna părere despre toată lumea.

P.S. După ce-ai plecat, am căutat condurul o jumătate de zi. :)

prostul ca noaptea
dimineața-i luminat -
soarele mă-sii
(cu cratimă)

Cornel, bine ne-ai regăsit! :)
Dan

Constanța are
zeci de mii de pescăruși
iar eu chelie

...de fapt, două rânduri: unul pentru premiul "Mircea Micu" (știu că ai pereții plini cu diplome, dar anul ăsta parcă te-ai întrecut pe tine) și al doilea pentru încă un volum, pe care sper să-l așez și eu în raft, alături de celelalte trei. Cu autograf, evident. :)

Despre recenzie, zic și eu că domnul Cicu te-a mirosit un pic. În ciuda firii tale, îndeobște optimistă, povestirile trădează rezerva personajelor feminine, datorată unor experiențe (nu neapărat ale tale) care le-au făcut să renunțe la vise. Ceea ce, sunt sigur, nu te va împiedica să visezi la următoarele tale volume. :)
Pentru care îți urez de pe acum, mult succes!

A, uitasem. Pentru ca și alți colegi de site să afle de succesele tale și să te invidieze (ca și mine :) ), vin cu o steluță.

S-a renunțat la examenul psihologic al profesorilor
(Nelu Gârda)


Noua lege decretată
Bine c-a venit:
Ai scăpat și de-astă dată
Nedescoperit.
:)

...pentru Marele Premiu (de care știam), cât și pentru „premiul pentru întreaga activitate literară și contribuția majoră adusă la dezvoltarea și afirmarea culturii române, cât și la întărirea legăturilor de prietenie și colaborare pe multiple planuri cu scriitorii din județul Hunedoara” (de care nu știam). Ultimul m-a amuzat, cred că domnii care ți l-au acordat își închipuiau că ești o băbuță de 60-70 ani. Îmi imaginez mutrele celor din juriu când au văzut ce tinerică frumușică primește premiul "pentru întreaga activitate". :)

Până una-alta, sugerez editorilor să îți crească nivelul măcar la 105, ca să poți completa cronici de genul acesta cu fotografii. Dacă primești repede nivelul, poți adăuga ilustrații chiar la textul de față.

Vreau să spun că poemele lui Grigore Chitul seamănă cu ghicitorile lui, îți pun intelectul la încercare. Juxtapunerea celor două planuri există, dar e subtilă, aproape criptică. Când ai în față un haiku scris de Chitul trebuie să te așezi mai bine în scaun și să-ți rezervi un timp suficient pentru a-l citi de mai multe ori, până îi găsești înțelesul ascuns. El (înțelesul) există totdeauna, dacă nu îl găsești e vina ta, nu a autorului. Expresii precum "altă arșiță", "dungi colorate", "valurile roșii", "valuri în aer", "viața-n spirală" trebuie citite în context, ducându-te la celălalt plan și revenind. Eventual de mai multe ori. :)
Cu alte cuvinte, se poate vorbi de stilul Chitul în haiku.

Cel mai mult mi-a plăcut penultimul poem.

pe un trotuar
prima frunză galbenă –
o ezitare

Ezitarea mi-a amintit de primul meu fir de păr alb, acum o mie de ani. Începutul toamnei este poate partea cea mai frumoasă din an... după ce treci de prima ezitare. :)