Dan Norea

Ina, invidia ta este, ca de obicei, reconfortantă!
Nu, nu te repeți! Dar e drept, cineva, undeva, cândva, mi-a mai spus chestia asta, că ar trebui să fiu plătit ca să călătoresc și apoi să aștern povești. La asta eu sunt cel care visează eu cu ochii deschiși. Oare o lumânare la biserică ajută?

Mulțam pentru vizită, semn și invidie!

Vin și eu ca Solomon și spun: amândoi aveți dreptate.
E adevărat că există un grup restrâns de poeți, în general din lumea epigramei, care câștigă toate premiile. Dar asta nu înseamnă neapărat părtinire, ci faptul că este agreat un anumit stil. Nu un stil comunist, asta e o acuză sub centură, n-are nicio legătură cu comunismul. Ci un stil nostalgic, de dinaintea comunismului, de pe vremea lui Topârceanu. Eminescu este și acum cel mai respectat poet în lumea epigramiștilor.
Din această cauza, maestre Florin Rădulescu, n-o să câștigi niciodată premii la concursuri cu "Silfida mea păroasă". Prozodia este impecabilă, e adevărat, dar limbajul e prea "modern".
Ca să se schimbe ceva, trebuie să intri în viața reală, într-un cenaclu de umor și împreună cu alții asemenea, să impuneți un stil nou, pe măsura vremurilor noastre. Mi se pare singura soluție. E ușor să stai pe margine și să arunci acuze.

Florin, ai epigrame una și-una! Stau și mă gândesc ce reproșuri ți-a putut aduce juriul pentru a-ți refuza premiul I și, uite, mă gândesc că epigrama a treia e cam trasă la temă. De altfel, e singura mai puțin strălucitoare din tot grupajul.

Felicitări!

Un necrolog nu, dar mă încumet la un epitaf.

Ala, bala, portocala,
Zace-aici, de toată fala,
O ființă allandalla,
Marcu temperamentala.
Scrie bine, geniala,
Dar prea rar, asta-i cârteala.
Și-o urare-aduc, banala
"Să-i fie ușoară dala!"

Ce zici, am șanse să înființez un cimitir umoristic în Constanța?

Revenind la terapia noastră, Elena, cum spuneam, scrii rar, dar scrii bine. Pentru ca fanii tăi să nu omită lectura din neatenție, luminez textul cu o steluță. Și, așa cum e regula, o justific: pentru o proză bine scrisă, care naște invidia umoriștilor de pe agonia, fluentă, plină de umor, ironie și mai ales autoironie.

Nelu, poeziile tale sunt foarte bune, scrise exact pentru cerințele așteptate: în formă fixă, la temă, prozodie impecabilă, umor. Adică, ce să mai vorbim, calitate!

Dacă știam că se dau și cupe, trimiteam și eu texte, poate-poate. Și pentru o cupă, o diplomă și-un plic, veneam și eu la Vama. Că diplome de onoare și de excelență, pe cheltuiala mea, am un teanc. Dar cum n-am venit (verb ȘI bani), cronica o vei face tu. Dacă nu tu, atunci cine?

4 și 5, în ordinea asta, mi-au plăcut cel mai mult.
la 1 și 3 m-am cam strâmbat, nu constituie idealul meu de epigramă. Nici 2 nu m-a dat pe spate.

Nae, primele trei, cele tematice, sunt de antologie. Ai găsit trei ipostaze ale lingușelii cât se poate de inspirate și totuși diferite între ele.
Pentru că:
- și ultimele două sunt bune
- construcția și prozodia sunt fără cusur, marca Bunduri
vin cu o steluță, care să-i anunțe și pe alți iubitori ai epigramei că merită să intre pe pagina asta.

Nae, dacă atributul unei epigrame este să spui multe în puține cuvinte, atributul unui haiku este să spui multe în puține silabe. Așa încât mă bucură comentariul tău.
De fapt, am vrut să spun și mai multe, dar nu știu dacă am reușit. În tripticul meu este o întreagă viață, povestită cronologic:
- inocența copilăriei
- puritatea miresei
- albeața femeii pe catafalc.

Cornel, până azi, principala "acuzație" din rubrica de comentarii era că după citirea paginilor mele de călătorie, apare un dor de ducă, fie spre locurile descrise, fie în altă parte. E prima dată când îmi spune cineva: "Nu mă interesează subiectul, dar îmi place scrii". Mi se pare cu atât mai onorant și îți mulțumesc pentru compliment.
Îți mulțumesc de asemenea pentru steluță și comentariu. Știu că nu îți place să te repeți și că îți vine din ce în ce mai greu să găsești ceva nou de spus. Încă o dată mă simt onorat.

Nae, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!

Detectez trei teme distincte:
- psihologia sinucigașului, care trăiește (pardon, moare) cu ideea fixă că după dispariție, toată lumea va regreta că nu l-a apreciat la adevărata valoare;
- dezinteresul societății față de intelectuali și oameni de știință, cei care din umbră duc la progresul omenirii;
- preferințele mass-media pentru subiecte spectaculoase și superficiale, cele care reflectă (dar și formează în același timp) gustul majorității populației.

Ghiocel ne dovedește încă o dată, cu talentu-i binecunoscut, că asemenea teme pot fi tratate fără o tentă moralizatoare, mai mult decât morala plutind pe undeva satira. În plus, formația de umorist nu se dezminte. M-au amuzat pedanteria cu care Călin Ionescu și-a pregătit trecerea spre neființă, dar și amănuntele din care poate fi alcătuit un adevărat manual ale sinucigașului: nucul e mai indicat decât prunul, lamele de ras sau briciul trebuie căutate pentru că nu se mai găsesc pe toate drumurile și, aș adăuga eu, calitatea și cantitatea otrăvii sunt esențiale.

Felicitări pentru o proză excelentă!

Nelu,
- mulțumesc pentru urările de "Noroc!"
- mulțumesc pentru previziunile relative la dimensiunile, tirajul, destinațiile și sponsorii vitorului volum!
- mulțumesc pentru oferta de a-mi cumpăra un exemplar, indiferent de preț! asta îmi rezolvă integral problema, exemplarul tău va costa 2000 euro :)
- mulțumesc, în sfârșit, pentru lectura atentă, fără grabă, pentru comentariu și steluță!
Am uitat ceva?

Vali, norocoaso, eu îți urez să vezi lumea cu proprii tăi ochi. Lumea, inclusiv România, e plină de mici colțuri de Rai, care abia așteaptă să fie descrise și fotografiate. Iar tu te pricepi și la una și la alta.
Volumul de care spui e proiectul meu cel mai drag, dar și cel mai dificil. Urează-mi noroc!
Mulțam pentru vizită și steluță.

Florinel, mulțam pentru vizită, semn și steluță. Îți urez nu numai să mergi peste tot pe unde am fost eu, dar să atingi și alte meleaguri și să scrii despre ele, ca să mai aflu și eu câte ceva. Ai tot ce-și trebuie, dar mai ales talentul de a descrie ce vezi, ce auzi, ce simți.

Felicitări pentru mențiune, să fii între primii din Europa nu e de ici, de colea!
Și drum bun în Japonia! Așa cum te știu, nu te lași până nu câștigi premiul I. M-aș oferi să-ți duc bagajele, dar... :)

Nae, eu interpretez așa. Prima are o idee în ea, celelalte două nu sunt prea originale.
Pentru faptul că te-ai aplecat asupra tristihurilor mele, îți mulțumesc și te invit să mai vii.

Păi pe Diviza-l doare-n bască,
El știe bine să iubească
Cu două limbi, sau altfel spusă,
Și în română și în rusă.

De propuneți un cupaj,
Hai în Deltă, printre brațe!
Și mai ai un avantaj,
Dimineața dai la rațe!

Ca unul care i-a urmărit evoluția literară a "domnului" Vali Slavu încă de la apariția pe agonia (adică, practic, de la zero), pot afirma sincer că mă bucură fiecare nou succes. Acesta pare să fie unul special, pentru că îmbină cele două pasiuni, pentru meseria de dascăl și pentru literatură.
Felicitări și aștept să umplu un raft în bibliotecă cu eticheta Vali Slavu!

Ottilia, "Sânziene" a fost tema la un concurs online de haiku, așa au apărut aceste trei poeme. Până atunci, nu știam nimic despre tradiția respectivă, nu știam nici măcar cum arată floarea. A trebuit să mă documentez, ceea ce nu mi-a stricat deloc. Printre altele, am aflat că numele personajului popular Ileana Cosânzeana de aici vine, de la Sânziana.
Tu, în schimb, se pare că știi mult mai multe decât mine, felicitări!

Așa e, îmi doresc o drăgaică drept muză, ea să-mi aducă inspirație, iar eu să-i aduc alinare, băgându-i în sân niște sânziene vindecătoare. :)

Mulțam pentru vizită și vorbele bune!