De Sânziene

Cum știi tu, Dane, să accentuezi pe tradiții din care nu aș putea să exclud, fiindcă este evident aici, trioul bărbat-nevastă-soacră. :)
fiecare sânziană din coronița pe care ai împletit-o are misterul ei. poetic, desigur.

prima ta "sânziană" îmi amintește de noaptea focurilor și a făcliei de sânziene. flăcăii se întrec în rotirea făcliilor ca să scoată cât mai multe scântei. are loc un spectacol extraordinar. se sare peste foc, se scaldă în apă, iar femeile tinere se scaldă în roua de pe sânziene pentru a rămâne "grele"...

ehehei, cică sânzienele îți iau durerea. așa că, dacă suntem bolnavi de poezie, ar trebui să ne băgăm în sân, de Sânziene, câteva flori vindecătoare?! :)

se pare că muza ta e o drăgaică. și nu e rău deloc.

Ottilia, "Sânziene" a fost tema la un concurs online de haiku, așa au apărut aceste trei poeme. Până atunci, nu știam nimic despre tradiția respectivă, nu știam nici măcar cum arată floarea. A trebuit să mă documentez, ceea ce nu mi-a stricat deloc. Printre altele, am aflat că numele personajului popular Ileana Cosânzeana de aici vine, de la Sânziana.
Tu, în schimb, se pare că știi mult mai multe decât mine, felicitări!

Așa e, îmi doresc o drăgaică drept muză, ea să-mi aducă inspirație, iar eu să-i aduc alinare, băgându-i în sân niște sânziene vindecătoare. :)

Mulțam pentru vizită și vorbele bune!

Toate faine în afară de prima. Care este superbă.

Nae, eu interpretez așa. Prima are o idee în ea, celelalte două nu sunt prea originale.
Pentru faptul că te-ai aplecat asupra tristihurilor mele, îți mulțumesc și te invit să mai vii.