Dan Norea

Doru, avem tot timpul să ne cunoaștem, mai ales tu :)
Cu toamna, cred că am avut noi noroc de o toamnă luminoasă, cu un soare blând, fără nori, fără ploi, fără vijelii. Dar că oamenii sunt deosebiți ai dreptate. Pentru asta -și pentru alte motive- sper să mai ajung pe acele meleaguri.

Daniel, mulțumesc pentru aprecieri și felicitări. În privința epigramiștilor ieșeni cred că ai dreptate. Și Clujul (ca un contraexemplu) are mulți epigramiști valoroși, dar un cuplu atât de premiat ca Petrone- Larco nu cred că mai are niciun alt oraș.

Cornel, aș fi preferat să ai un pic de timp să-mi prezinți și micile cârcoteli.
Ca și tine, n-am prea avut timp în ultima vreme, din acest motiv nici n-am apărut cu replici și comentarii la ultimele seturi de epigrame. Dar aveam de gând să postez epigramele de la Chișinău, ceea ce voi face chiar astăzi. Pe ale mele, pe celelalte nu le am.
Pe ceilalți nu prea am cum să-i îndemn să posteze. Dintre cei de pe agonia au mai participat doar Toderașcu și, poate, Bunduri. Ultimul, cred că ai dreptate, mi se pare că a primit ceva, acolo s-au dat încă vreo 10-20 diplome diverse - de excelență, pentru contribuții deosebite la strângerea relațiilor culturale, etc.
Dar amănunte nu poate da decât Ion Diviza, eventual Maria Prochipiuc, care și-a luat conștiincios notițe cu reportofonul și sper că va apărea și ea cu un text.

Cu ocazia asta vin cu niște completări.
1. Modalitatea de jurizare, aflată de la Ion Diviza, a fost ușor diferită de ceea ce știam eu. La majoritatea concursurilor, decisiv este grupajul. La Chișinău, decisivă a fost epigrama cea mai bună. Cu motivația aceasta a luat Moșneanu (un epigramist de 90 ani din Ploiești) locul II. Din păcate, nu țin minte catrenul lui câștigător. Tot Diviza ne poate ajuta.

2. La Costești, donul Cimpoi le-a înmânat legitimațiile de membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova lui Elis Râpeanu și Ionel Iacob Bencei. Ultimul bombănea supărat ceva echivalent cu \"nimeni nu-i profet în țara lui\", se pare că încearcă fără succes de ani de zile să intre în USR.

Încă odată mulțumiri vizitatorilor,
Dan

Nu cred că în cazul minciunii pot fi puse în discuție adevărurile paralele, existente simultan, cu alte cuvinte relativitatea. Dintr-un motiv simplu: \"Minciuna este o denaturare intenționată a adevărului.\"

Din acest motiv, consider că frazele \"minciuna este lenjeria de corp a iluziei\" și \"minciunile sunt singurele adevaruri\" NU sunt minciuni, ci simple neadevăruri. :)

Mulțam pentru vizită și semn.
Dan

Sincer să fiu, aveam de gând să pomenesc și despre întâlnirea cu tine, pe Aleea Scriitorilor, dar furat de descrierea evenimentelor, legate în primul rând de epigramiști, am uitat. Folosesc prilejul ca să spun că și eu m-am bucurat că ne-am cunoscut, și încă într-un cadru și un moment atât de nimerit, când aleea chiar era plină de scriitori.

Angela, no problem, zău.

Maria, mulțumesc pentru urări. Abaterile de la haikuul clasic sunt intenționate, de data asta.

Doru, știind că ai fost de curând în Chișinău, eram convins că vei confirma cât de frumoasă e toamna pe meleagurile moldovenești. În general nu-mi place anotimpul ăsta, e cam pe ultimul loc în top, dar acolo, în acele zile, m-am simțit pătruns de soarele care lumina mult și încălzea puțin, de frunzele aurii care îmi cădeau pe umeri în parcul din Chișinău, într-un cuvânt... de toamnă.

Am văzut și eu cât de frumos e Chișinăul toamna. Știu că se poate face o poezie mai bună. Dar eu, din păcate, nu sunt poetul care s-o facă. Mai bine zis, nu sunt poet, punct.
Cu prietenie,
Dan

Mă... pe titlul lui de doctor!
(Gârda Petru Ioan)

Abia acum mi-am explicat -
Când diploma de doctorat
Ce-n cui abia și-o agățase...
Văzui cât de urât miroase.

Felicitări pentru premiul de la Chișinău !
Și îți urez să iei cât mai multe, ai o viață întreagă înainte !

Dacă îmi pare rău de ceva, este că ai avut în minte să descrii vizita la Veneția, inclusiv întâlnirea cu Ina Cârlan, și n-ai facut-o.
Mă bucur că ai învățat ceva din asta - impresiile trebuie puse repede pe hârtie, cât sunt proaspete. Dar aș fi preferat ca, la sosirea de la Veneția, învățătura să fi existat deja.
:)

Liviu, azi am găsit în cutia poștală volumul \"Cîrciuma lui Bicuță și alte povestiri\", pentru care îți mulțumesc mult !
Primul lucru a fost să îl răsfoiesc și mi-am dat seama că majoritatea poveștilor îmi sunt cunoscute de pe site. Dar asta nu îmi micșorează dorința de a avea volumul în bibliotecă, ci dimpotrivă - una din plăcerile mele este să recitesc volumele preferate.
Mulțumesc încă odată,
Dan Norea

O iapă, unui inorog,
Îi intră-n sânge, ca un drog.
Problema-i veche, nu e nouă,
Căci nu mai are-un corn, ci două.

Dacă vrei îți fac lipeala,
Însă soața-i doar momeala,
Soțul, zilnic, așadar,
E și pește și pescar.

Văzând că ăsta li-e cusurul,
Și că-mi ocupă-n mod frecvent
Ea toată tura, iar el turul
... Mi-am dat demisia urgent.

Ioana Geier, Petru (sau Ioan) Gârda, Violeta Andrei, Cornel Rodean, Petrache Plopeanu, vă mulțumesc și vă felicit pentru contribuții !

E bolnav mereu, săracul,
Nu își mai găsește leacul.
Eu i-am spus fără ocol:
- Umbli doar cu capul gol !

Concret,ce timp liber mai ai?
Ca-i demodat azi sa ai sot...
De vrei ,la mine-n wek-end stai,
Si-apoi voi pune de divort.
(Ioana Geier)

De ieri mă tot gândesc, căci, zău,
Eu înțeleg așa, mai greu -
E vorba de divorțul tău
Sau de al meu ?


Dacă păduraru-i “hoț”,
Sau se-ncurcă-n calendar
Și în schimbul \"fără soț\"
Ai de-a face cu un... \"par\",...
(Gârda Petru Ioan)

Înțeleg că ai vrut să speculezi sinonimia \"cu soț\"-\"par\". Ba miros chiar un omonim al \"schimbului\". Dar parcă nu sunt prea bine puse în evidență. Aș încerca așa (deși sunt convins că se poate și mai bine:

Amenințat ți-e nimbul
Când soțul ei, barbar,
Odată-și schimbă schimbul
Din \"fără soț\" în \"par\" ?


Harnic, amicul se descurcă!
De lemn-Tănase, n-o să stea,
Dar dacă zilele le-ncurcă,
La ture, soțul o să-l ia!
(violeta andrei)

Soțul ei, un pic cam gay,
Îl aleargă pe la spate,
Și-are-acuma, dragii mei,
Toate turele-ocupate.


Cornel, ai dreptate, am călcat, aproape fără să vreau, pe un teren gras. \"Fără soț\",\"schimb\",\"ture\",\"par\", iată o mulțime de sinonime și omonime care se pretează la jocuri de cuvinte. Mă bucur că am reușit să stimulez atâta imaginație creatoare.

Doru, imi place că, fie și în joacă, începi să faci analize. Și îți mulțumesc pentru aprecieri.

Domnule Plopeanu, dacă e să fiu sincer, imaginile din aceste haikuuri nu îmi amintesc de Japonia, ci de o iarnă obișnuită, în România. E adevărat, modalitatea de exprimare e una împrumutată din Japonia. Spiritul japonez răzbate din orice haiku adevărat. Faptul că dumneavoastră vă amintește de Japonia înseamnă mult pentru mine, e o dovadă că nu sunt atât de depărtat de spiritul japonez cum credeam eu.

... mă bag și eu în vorbă. Acel nebun nu cred că e un nebun patologic, ci un nebun în sensul de zăpăcit, căruia îi place să aleargă prin ploaie, un romantic cu capul în nori. Mă rog, sub nori, în cazul ăsta. :)

Domnilor, m-ați blocat ! Epigrama postată și replicile sunt atât de bune, iar eu atât de neinspirat, încât prefer să vă felicit în proză, decât să vin cu un catren sub nivelul celor de față.
:)

Liviu, nu are cum să cadă în derizoriu descrierea ta, câtă vreme există obiceiuri cum ar fi: glume făcute în timpul priveghiului cu însuși mortul, care este așezat în diverse poziții ca să-i sperie pe cei adormiți, bancuri și râsete prelungite la pomana de după înmormântare, mici chefuri care se trag la mormânt în diverse ocazii...
Moartea rareori e tragică - atunci când moare un copil în mod stupid, atunci când rămân copii fără susținere materială... În rest, e privită de oamenii simpli, din popor, mai corect decât de cei cu carte - ca ceva natural, pentru care nu merită să plângi, ci să râzi, ca să detensionezi atmosfera.

Ar trebui să spun că și Bicuță de azi mi-a plăcut. Dar n-o mai spun, pentru că, dacă mă gândesc bine, n-a fost niciunul care să-mi placă \"mai puțin\".

Înțeleg că mai ai volume disponibile. La fiecare nou episod îmi propun să-ți cer unul, dar uit. Să-ți trimit adresa poștala într-un email ?
:)

Acum că serialul s-a terminat, se cuvine să-i adresăm autorului pe de o parte mulțumiri pentru efortul depus, pe de altă parte felicitări pentru calitatea și rigurozitatea tratării !

Personal, voi face ceea ce mi-am propus încă de la primul episod: voi salva toate cele zece texte într-un fișier, la care să am acces direct atunci când caut o informație despre prozodie.

Inițial, am început să scriu acest text așa, ca o răbufnire, ca un fel de protest. Prea des auzisem în ultima vreme \"nu e haiku\". Nu numai aici pe agonia, nu neapărat la textele mele.
Dar se pare că am reușit să adun câteva păreri avizate, câteva exemple interesante și chiar câteva noutăți, cel puțin pentru o parte din cei interesați de subiect. Adică mai mult decât îmi propusesem inițial.
Vă mulțumesc pentru aprecieri și vă mai aștept,
Dan

Toți încep să se-nfioare,
Nici nu știu ce să mai zic,
Vestea e că socrul mare
L-a furat pe socrul mic.