Dan Norea

Îmi place că-ți place :) Mai ales că te știu una din specialistele genului.
Mulțam de vizită și apreciere.
O seară bună și ție.
Dan

Nelu, probabil n-ai mașină. Impresia oricărui șofer este că, imediat ce își spală mașina, se pornește o ploaie torențială. Care lasă urme pe mașină și, mai ales toamna, face ca noroiul proaspăt spălat să acopere iarăși tabla.
Evident, nu se întâmplă sistematic, dar ocaziile benigne sunt uitate repede. În schimb, procentul de 30 % (sau cât o fi) ți se pune pe suflet.

La plecare, cățelușul, cu un tainic scop,
Își ridică demn piciorul, cel din spate, șchiop,
Și stropește lung grămada mare de pământ,
Ca să vină zilnic, după, la acel mormânt.

Doi moșnegi, pe bancă, s-au pornit la sfat:
- Vezi, ultima oară, iar ne-au înșelat !
Ne-au zis că belșugul va sosi în prag.
- Ultima, pe dracu\'! Punem rămășag ?


Trebuie să aduc o completare la precedentul meu catren, nu știu dacă ideea a fost suficient de clară. E vorba de un fel de lege a lui Murphy - imediat după ce îți speli mașina, plouă.

Florinel, tare mă bucur, n-ai mai fost demult pe aici.

Pun titluri forțat de împrejurări. Nu îmi place să numerotez haikuuri pentru că n-am memoria cifrelor și, dacă ulterior vreau să caut unul, sunt obligat să o fac secvențial. Hai să considerăm că nu este titlul haikuului, ci al textului agonic.

Ideea cu ploaia nu îmi place pentru că aduce a lacrimi sau, așa cum zici tu, a tristețe fără leac. Ori eu voiam să sugerez o resemnare calmă în fața sorții. Câinele nu urlă a jale, ci îl însoțește pe stăpân pentru ultima oară, așa cum a făcut-o de atâtea ori și în timpul vieții.
În plus, mi-a fost milă de câine, ar fi suferit (fizic) mai mult dacă l-aș fi obligat să calce prin bălți.
În sfârșit (asta ți-o spun numai ție), mi se pare o imagine vizuală deosebită - urmele asimetrice pe zăpadă ale câinelui șchiop.

Satisfăcută ?
:)

mai vesel sunt
cand vad un dric
(Gil Vlad)

și azi sunt vesel -
trece un dric și îl văd
pe dinafară



noapte de zgură
trec umbre gârbovite
Charon cu barca
(Ionovici Titi)

Charon îmi cere
un ban pe care nu-l am -
scârbit, mă-nvie

De m-ai fi ajutat,
Era \"Menaj\"... în șase!
(Vali Slavu)

E bună epigrama,
Acum când este gata.
Se știe cine-i mama,
Dar cine-i, oare, tata ?


Vali, indiferent de ajutor, meritul principal (poanta) este al tău, indiscutabil. Felicitări !

De secetă vă plângeți cam degeaba,
Vă dau un sfat, să știți cum merge treaba:
Când vreau să-mi plouă via și grădina,
Păi... e suficient să-mi spăl mașina.

George, un titlu gen \"Credință\" sau \"Prietenie\" ar fi prea explicit și chiar prea patetic pentru gustul meu. Onorat de vizită, mă bucur că ți-a plăcut.


Ioana, ai sesizat bine, consider că haikuurile mele sunt reușite dacă au, indiferent de subiect, o latură fie paradoxală, fie ambiguă. Și, în majoritatea cazurilor, un strop de umor sau de ironie.


Nicolae, îmi place încercarea ta. Dar aș avea o mică observație:
- fie îl consideri senryu (are toate datele pentru asta, e vorba mai mult de natura umană) și atunci kigo din primul vers nu mai e necesar:

noapte de priveghi -
moștenitori la sfadă
doar câinele trist

- fie îl tratezi ca pe un haiku, și atunci primul vers ar trebui ca, pe lângă kigo, să aibă rol de plan complementar. Adică să \"spună\" ceva, aparent independent, dar de fapt cu o referire mascată la celălalt plan. \"în zi geroasă\" induce o atmosferă rece, e adevărat, dar legătura e practic insesizabilă. Aș propune:

viscol puternic -
moștenitori la sfadă
doar câinele trist


Nelu, eu nu te văd...

Plouă-n rafale-
langă groapă doar popa
mortul a-nviat

Atropina, T.C. ar trebui să-ți pupe cele zece degețele, unul câte unul. Dacă nu erai tu, n-aș fi ajuns (și ca mine mulți alții) să citesc despre \"dragostea\" domniei sale, în ciuda prezenței la recomandate și a celor patru stele (deocamdată).
Da\' și eu trebuie să-ți pup măcar un degețel, pentru că \"dragostea\" chiar mi-a plăcut. \"dragostea\" lui T.C., \"dragostea\" ta, în fine... dragostea în general.

Cristian, Virginia, dați-mi voie să vă răspund simultan.

merg pe trei alei -
văd două felinare
și patru umbre

Umbră răsturnată
în oglinda timpului,
mă plimb singură
pe aleea
dintre viață și moarte.
(Virginia Popescu)

singur pentru că
pe alee încape
doar o persoană


Virginia, mi-ai dat o idee, voi reproduce în pagina de sus discuțiile de pe Romanian Haiku. Dezbaterile pot fi interesante.

Când dictatorul se născuse,
Regret nespus, iată motivul:
Pe lume încă n-apăruse
Prezervativul.

Un haiku nu trebuie să sugereze numai senzații. Acel moment din natură, surprins într-un haiku, trebuie să fie semnificativ într-un anume mod. Semnificativ nu numai în sensul non-banal, dar chiar să te pună pe gânduri și să îți sugereze ceva mai profund decât reiese la prima citire. De altfel, la recitaluri, orice haiku ete citit de două ori consecutiv.
Dar decât să continuu, mai bine vin cu un citat din Manuela Miga.

Dacă prin natură am înțelege doar natură, aceasta ar implica doar o lectură „leneșă”, „săracă”, superficială, doar în registrul orizontal. Când prin natură înțelegem numai natura exterioară, arătăm cu degetul numai vârful (minuscul al) aisbergului, neglijând partea de sub oglinda apei/conștiinței. În haiku-ul clasic, elementele naturii și cuvintele sezonale sunt (și) simboluri ale naturii interioare, anotimpurile sunt (și) anotimpuri ale sufletului sau/și ale spiritului.

E adevărat, în haikuul lui Nelu Gârda, partea ascunsă e cam la suprafață :) Dar mie mi-a plăcut și l-am votat.

N-apreciază capre-autohtone
(Tataia)

Ba îmi plac și-alea vecine
Da\'-i aproape amplasarea.
Dacă află oarecine
Nu mă spală toată marea.

Ioane, poanta mi se pare excepțională. Răspunsul la întrebarea \"Unde e flota ?\" e sugerat de bermude în două moduri (\"Triunghiul Bermudelor\" și, aluzie ușor obscenă - conținutul bermudelor lui Băsescu).
Aș reface puțin epigrama, niciunde nu rimează cu bermude. Vin cu o sugestie, deși nu sunt prea mulțumit de ea.


Să caut flota, parcă mi-e și frică,
E dispărută sau la fund, adică
Nu-i nicăieri sau, după cum se-aude,
Se află la Băsescu în \"bermude\" ?

Bernevic=pantalon țărănesc, de casă

Dacă-o cheamă \"bernevic\"
Dumneaei comandă-n casă?
(Tataia)


Păi mă gândesc așa, sfios,
C-are un soț mai generos,
Și îi permite,-așa cum spui,
Să umble-n pantalonii lui.

La vârste mijlocii se recomandă
Nu dulciuri ci cumintele compot.
(Tataia)

Experiența ta e sfântă,
Se văd puterile-ți oculte,
Căci în compot, cine se-avântă,
Cireșe are mult mai multe.

Dacă-i blondă platinată,
Eu îți spun: cu-adevărat
Cel mai bine-i stă culcată
Cu epigramistu-n pat...
(Sorin Olariu)

Doamnei noastre, aurie,
Îi plac tipii cu chelie.
Cum nu-i liber Cincinat,
Gata, m-am sacrificat !

I-am scris domnului Ionel Iacob-Bencei pentru a-i comunica aceste lucruri. Pentru anul acesta e târziu, anunțul e deja răspândit în toată țara. Dar pe viitor, l-am sfătuit să nu mai ceară CNP-ul.
În plus, voi atenționa pe toți președinții de cenacluri, dacă va fi cazul.
Mulțumesc pentru informare.