Dan Norea

Cornel, totdeauna am recunoscut meritele tale incontestabile în crearea, promovarea și dezvoltarea permanentă a întregii constelații Romanian Kukai. Eu n-am vrut decât să subliniez faptul că, dacă prin 2008, RK era concursul de elită, iar RH cel de exerciții și discuții, astăzi RH a ajuns, după părerea mea, concursul de elită. Și postfața ta o dovedește din plin.

...dacă s-ar putea. Una pentru a semnala apariția unui nou volum din seria cocorilor. A doua pentru a premia postfața care este, în sine, un eseu excepțional despre haiku-ul românesc actual.
După părerea mea, concursul săptămânal Romanian Haiku a ajuns la un nivel ridicat, având o medie valorică mult mai bună decât concursurile lunare din constelația Romanian Kukai. Și aceasta este una din bucuriile mele secrete, că am participat la acest concurs încă de la începuturi și am putit fi martor la evoluția de la joaca din primele săptămâni până la poemele de azi, care deja sunt cărămizi în templul haiku-ului românesc.
Și mă bucur că am avut și eu o contribuție mică în toată această devenire.

Nae, mulțumesc pentru aprecieri și steluță.

Sunt întrutotul de acord cu tine și în celelalte privințe.
Să jignești epigrama și epigramiștii mi s-a părut complet deplasat, asta ca să folosesc un termen decent.
Pentru o vulgaritate de genul celei debitate în plin festival, în altă parte n-ar mai fi fost invitat în vecii vecilor. Limbajul decent este prima condiție pusă la toate festivalurile de umor.
În plus, ditirambele despre "corupția" din poezie mi s-au părut de-a dreptul grotești, ținând cont de ultima frază dintr-un articol apărut pe wikipedia.
https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Stanca

Laurone, mie mi se pare că spiritul de gașcă al CUCilor este starea normală. Și nu pricep, nici să mă tai, de ce nu e la fel și în alte cenacluri.
Iată, miercuri un stol de CUCi a susținut un adevărat recital la lansarea unor volume ale lui Constantin Iordan. Sâmbătă am plecat nouă CUCi la Fetești, unde am repetat figura pentru că un alt CUC, Constantin Gornea, își lansa o carte.


Ioane, așa e, Mizilul devine an de an, o adevărată sărbătoare a epigramei, a poeziei, a culturii. Iar voi, moldovenii de peste Prut, ați contribuit din plin la sărbătoare!


Ioane, la împlinirea vârstei de 111 ani, voi veni să-ți amintesc de previziunea depășită a lui Mironov. Și să fac o altă previziune.
Bag de seamă că la epigramele mele, notele tale, cele mai apropiate de valoarea textelor, au fost eliminate. Am fost tras în jos de un regulament strâmb și nedrept!
Mulțam pentru intenția nefinalizată de a-mi acorda steluță!

Cronica punctează momentele cele mai importante ale festivalului, oferă imagini sugestive și epigramele câștigătoare, deci respectă "cerințele". Mi se pare evident că ai scris-o în primul rând pentru revista EPIGRAMA. Totuși, sugerez câte un comentariu sub fiecare poză. Ca un exemplu, din a treia poză nu înțelege nimeni (în afară, poate, de localnici) că e vorba de mormântul lui Vieru. Iar din penultima putem doar deduce că e vorba de agoniști.

Una peste alta, mulțumim cu toții, orice cronică este un câștig pentru toți umoriștii absenți și un plăcut memento pentru cei prezenți la festival.

"Despre femeie" -
un volum cu o mie
de pagini albe

Mi-au plăcut, în ordine: 2, 1, 4, 3.
Că iei sau nu premiu, asta poate fi un accident care depinde de multe necunoscute, majoritatea subiective. Dar că ai ajuns pe locul 33, asta nu mai e de înțeles. Am auzit că președintele juriului a aplicat o metodă de egalizare, au fost eliminate cea mai mare și cea mai mică notă. Asta e metodă bună acolo unde sunt mulți jurați, de exemplu la patinaj (12 arbitri). Dar la 4 jurați, poate avea efecte catastrofale. Mai ales când în juriu există și neepigramiști.
Lasă, că vizita la Mizil a compensat din plin media mică. Mă bucur că ne-am revăzut.

Nelu, mulțumesc mult pentru aprecieri. Îmi dau seama ce note mici trebuie să fi primit de la ceilalți jurați, dacă împreună cu ale tale, mi-a ieșit media 6 și ceva.
Țin minte ce spunea domnul Corbu anul trecut, că la el decisivă este epigrama la temă. Posibil ca aici să fie cheia, mulți participanți au trimis mai multe epigrame tematice, nu una singură. Anul viitor voi scrie o epigramă despre Ferma Dacilor, una despre Hotelul Maximus, una despre Liceul Tocilescu și ultima despre marketul Lidl din Mizil, de unde mi-am cumpărat o bere.
Până la urmă nici nu contează, câtă vreme Mizilul ne-a oferit încă o ocazie de a ne simți bine două-trei zile.

Cornel, mie îmi place mai mult primul pentru că exprimă simplu, fără interpretări, contrastul alb-roșu, temporal, nu spațial. De altfel, la RH a luat notă mai mare decît celelalte două.
În restul comentariului, evident am aceeași părere cu tine.
Mulțumesc pentru vizită și semn.

Primele două bune, relativ similare. În a treia m-a derutat "Istăul", am crezut întâi că e un typo. După ce m-am documentat, mi-a plăcut poanta. La ultima, jocul de cuvinte nu m-a convins prea mult.

Foarte bune! Prima respectă tema suficient de mult. Cel mai mult mi-a plăcut a doua, datorită poantei neașteptate. A treia și a patra - satiră curată!
Felicitări!

Florin, stau și mă gândesc ce se va întâmpla peste încă zece ani, de unde mai scoți epigrame la temă?
Deocamdată, mi-au plăcut toate atât de mult, încât vin cu o steluță. Justificare: prozodie impecabilă, poante surpriză, respectare a temei mai mult chiar decât era necesar.
Felicitări!

La toate apreciez prozodia, dar din punct de vedere al poantei, a treia epigramă îmi place cel mai mult. Felicitări!

Bune epigramele, nu pot evidenția una mai mult decât alta. Au în plus meritul că toate patru au respectat tema, ceea ce devine din ce în ce mai greu pe măsură ce trec anii.
Felicitări pentru mențiune!

Domnule Rachieriu, în senryurile de aici nu am intenționat să transmit sentimente de singurătate și tristețe, dimpotrivă. Satiră da, ironie, da, dar atât.
În primul, am încercat să sugerez lipsa coloanei vertebrale în fața șefului, fie el șef suprem. E acolo o mică subtilitate, cerul oglindit în apă este în același timp sediul divinității.
În al doilea am subliniat lipsa verticalității parlamentarilor, care trec pe lângă plop fără să împrumute nimic din atitudinea mândră a acestuia.
Al treilea e mai simplu, e o adaptare a proverbului "vezi paiul din ochiul altuia și nu vezi bârna din ochiul tău".

Îmi plac tristihurile Dvs lirice și mă bucur că sursa de inspirație au fost cele trei poeme ale mele.
Mulțumesc pentru vizită și comentarii!

Domnule Rachieriu, aveți dreptate. Cuvintele sunt ușoare, este una din cerințele haiku-ului. Dar asta nu înseamnă că le-am scris pe bandă rulantă.
E adevărat că nici nu sunt printre cele mai reușite poeme ale mele. Firul roșu este încercarea de a crea un contrast vizual, dar nu în spațiu, ci în timp.
Deși fără metafore sau semnificații profunde, văd că ați sesizat ce doream să sugerez la fiecare dintre ele. Deci, parțial, mi-am atins scopul.
Mulțumesc pentru atenție!

Ioane, ne cam potrivim, ordinea mea este 1, 2, 3.
Așa e, sunt un pic mai dure decât de obicei. Deși au mai puțin umor, le-am încadrat la senryu și nu la haiku pentru că e vorba de natura umană. Care uneori e destul de dură.
Mulțam pentru vizită și semn.

Ana (dacă-mi permiți să-ți spun astfel), mulțumesc preaplecat. Sunt onorat că îmi acorzi prima ta steluță. Prima oară nu se uită niciodată. :)
Ai dreptate în aprecieri - singurătatea e însoțită de simplitate și modestie. Aș adăuga:
- în primul poem, am vrut să sugerez o singurătate disperată, dar rece, în care se refuză orice legătură cu cei din jur;
- al doilea e mai simplu, singurătatea poate fi însoțită de umor și autoironie;
- al treilea, mi se pare mie, a fost mai puțin înțeles; acolo singurătatea e însoțită de neliniște, pentru că e posibil ca pe marea învolburată să fi ieșit la pescuit, cu două zile în urmă, soțul sau fiul.


Cornel, totdeauna am admirat spiritul tău analitic, comentariile pertinente și la obiect. Într-adevăr, am intenționat ca poemele să fie asemănătoare și diferite în același timp.
Preferința mea se îndreaptă către primul poem.
Senryurile îmi plac, încet-încet aduni un volum numai cu replici. :)


Domnule Rachieriu, mă bucur că reveniți pe pagina mea. Ce v-ar plăcea dvs nu se poate în haiku. Lirismul expresiv, de tip european, însoțit de metafore gen "fluidul nopții" nu are ce căuta într-un haiku. Haiku-ul trebuie să sugereze, nu să exprime, și asta printr-un limbaj simplu, lipsit de floricele și artificii.


Vă mulțumesc tuturora pentru vizită și aprecieri.

Cornel, îți dau dreptate în toate punctele tale, chiar dacă unele sunt discutabile. Adică unii sunt tentați să discute în contradictoriu. Se vede experiența de șef de cenaclu și, mai ales, de redactor la ACUS și la EPIGRAMA.
Aproape toate exemplele tale se referă la corectarea epigramelor altora. Pentru că tu nu faci greșeli de prozodie și nici la construcție nu lucrezi superficial.
În ceea ce mă privește, am lucrat foarte puțin în CUC la capitolul ăsta. Mi-am propus să încep în 2016.

Până una-alta, se întrevede un nou eseu. Spor la treabă!

Problema-i serioasă,
Nevastă, e un chin,
Că berea nu mă lasă,
Mai am puțin și... vin.