Dan Norea

Revin pentru că îmi dau seama că fraza pe care Florin a atacat-o cu o înțepătură, iar tu o cataloghezi ca amenințare, poate fi înțeleasă greșit, mai ales scoasă din context.
\"Și Todo, îți garantez că dacă o persoană pe care am omis să o invit îmi trimite un email de reproș, nici nu îl mai invit vreodată. În vecii vecilor, amin!\"

Bun, o iau de la pașopt. Toată viața mea am fost blând și tolerant. Mi s-a întâmplat în tinerețe să primesc bobârnace, ironii gratuite, chiar bătăi de joc, pe care eu le primeam cu îngăduință și chiar amuzament, drept care se repetau. Până mi-am dat seama că nu e în regulă și că cei care nu mă cunosc mă desconsideră pentru asta. De atunci, în mod voit și în ciuda firii mele, am început să nu las niciun atac fără răspuns. Ceea ce nu e totuna cu ranchiuna. Și crede-mă, trebuia să depun eforturi deosebite, pentru că pe mine un atac mă paralizează în prima fază.

Revin în prezent. A organiza un Festival, mai ales când nu ai sprijinul administratiei locale (cum era pe vremea lui Funar la Cluj, sau cum a fost anul acesta la Alba), este o sarcină extraordinar de dificilă. Îți trebuie tărie de caracter, îndârjire, efort, insistențe, rugăminți, un pic de umilință și nervi de oțel. Dacă, după ce reușești totuși să rezolvi majoritatea punctelor propuse și să te dai peste cap pentru ca oaspeții să fie mulțumiți, primești mesaje jignitoare așa cum e al tău, mi se pare normal să te apuce toți dracii.

În contextul acesta, fraza mea nu e o amenințare, ci o promisiune făcută mie însumi: într-o situație similară, n-am de gând să mă las jignit și călcat în picioare.

Ca să-ți răspund și la chestia cu mușchii, te invit să faci o simulare - organizează tu, de unul singur, un festival. Încearcă să-ți imaginezi de unde faci rost de fonduri, cum rezolvi problemele de cazare, mâncare, băutură, cum, când și unde vor avea loc festivitățile, cum faci publicitate în presă, unde tipărești diplomele, dacă editezi sau nu o antologie a textelor trimise, apoi trebuie rezolvate problemele de jurizare, eventuale distracții adiacente, care la rândul lor presupun negocieri în diverse locații, autocar, o programare riguroasă a timpului. Înainte de orice, în funcție de fondurile promise, pui pe hârtie o listă de invitați, să zicem 30 cu premii cu tot. Te invit să faci acum această listă. Lași premianții deoparte și treci la invitații hors concours. Cu siguranță vei aplica niște criterii. Cu siguranță sunt alte criterii decât ale mele sau ale lui Sălcuțan sau ale lui Dorel Lazăr. Fiecare are propria lui viziune. Și cum poți numi această viziune altfel decât \"mușchii mei\"?

Ei bine, la festivalul organizat de tine, dacă mă inviți vin cu plăcere, dacă nu mă inviți, îți trimit un email în care îți urez succes. Asta mi se pare singura comportare rezonabilă.

Florin, replică bună și acidă (de fapt, la tine ăsta e un pleonasm).

Sper că din ce-am spus mai sus reiese clar un lucru - clasamentul e una, iar invitațiile hors concours sunt alta. Epigramiștii de pe podium vor primi totdeauna și oriunde, necondiționat, invitație la festival. Dar celelalte sunt la mâna organizatorilor.

În privința \"veșniciei vremelnice\", cred că ar trebui introdusă sintagma \"vecii vecilor mei\".
:))

Comentariul lui Todo ridică două probleme distincte.

1. Clasamentul
1.1 Incorectitudine, în sensul favorizării sau defavorizării cu premeditare a unor concurenți - din punctul ăsta de vedere, Cornel mi-a garantat că nu au fost asemenea situații. Și dacă e să fac un top al încrederii în epigramiștii pe care îi cunosc, Cornel e undeva pe podium.
Un argument suplimentar este chiar clasamentul. Dacă ar fi existat parti-pris-uri, n-ar fi primit diplome 3 necunoscuți din 4 (singurul pe care îl știau cei din juriu era Geko).
După mine, orice acuzație de părtinire este o ofensă și nu poate fi făcută public decât dacă există probe. Libertatea cuvântului (ca orice alt gen de libertate) înseamnă că ai voie să zici (sau să faci) orice, cu condiția să nu aduci un prejudiciu altei persoane.

1.2 Incorectitudine, în sensul concordanței cu valoarea reală a epigramelor - aici nu e nevoie să reamintesc cât de subiectivă poate fi o jurizare. Dacă mai e nevoie de un argument suplimentar, amintiți-vă de notele primite la etapele concursului de pe agonia, când un epigramist valoros îți dădeau notă mare, iar alt epigramist la fel de valoros îți dădea notă mică.
La capitolul ăsta, după mine, e liber la discuții. Juriul nu are niciun motiv să se simtă jignit dacă cineva încearcă să îi demonstreze cu argumente (depărtarea de temă, prozodie sau construcție defectă, lipsă de originalitate) că o epigramă nu merita premiată. Dimpotrivă, juriul ar trebui să considere acest lucru un feedback cât se poate de util.

2. Invitațiile hors concours trimise de organizatori - aici niciodată un organizator nu îi va putea împăca pe toți. Dacă nu mă înșel, sunt 400 de epigramiști legitimați și mulți alții valoroși dar nelegitimați. La concursurile de umor mai apar câteva sute de potențiali invitați. Nu îi poți impune unui organizator criterii \"obiective\" și, după mine, are tot dreptul să stabilească lista de invitați după cum vrea mușchiul lui.
E posibil ca în viitor să organizăm și la Constanța un festival. Și Todo, îți garantez că dacă o persoană pe care am omis să o invit îmi trimite un email de reproș, nici nu îl mai invit vreodată. În vecii vecilor, amin!

Cornel, cred că ai dreptate, și cu articolul hotărât și cu \"izbucnirea păpădiilor\".
Am făcut referire la șosea pentru că în mintea mea era vorba de șoseaua care duce la pod, inutilizabilă în acest moment, nu chiar la asfaltul de pe pod. Dar nu mi se pare esențial, varianta ta e mai bună.

Ioana și Cornel, felicitări pentru realizare, mulțumiri pentru anunț și mult succes la vernisaj !
Pe 17 iunie, seara, voi fi în București, așa că pe 18 dimineața (în ultima zi) voi veni și eu să admir lucrările. Abia aștept!

De ce zici că n-ai adresa lui Bunduri? Tu nu ți-ai cumpărat Anuarul epigramiștilor, scos de Nelu Vasile ?

Las deoparte obiecțiile lui Nelu, referitoare la temă. Le iau independent de temă și totuși am senzația că fiecare din ele ar merita îmbunătățită cumva.

La prima, repetiția verbului \"a părea\" nu îmi sună bine: atunci părea, acum pare. La prezent ar trebui deja să fie o certitudine, în opoziție cu aparența inițială.

La a doua, deși voită, repetiția \"întâmplării\" iarăși nu îmi place. Și, dacă modifici, poate tragi mai mult la tema \"absolut din întâmplare\". Care e generoasă, e ca o minge ridicată la fileu.

Ca un vulpoi incorigibil
Descris în fabulă și teatru,
Când vezi ceva inccesibil
Te amăgești spunând că-i acru.
(Eugen Sfichi)


Să-ți spun ceva infailibil,
Secretu-i pentru tine-anume:
Nimic nu e inaccesibil
De ești dotat c-un \"nor\" în nume.


Cuvântul \"secret\" nu e folosit întâmplător. Am văzut un film (ulterior am citit și cartea) \"The Secret\", care demonstrează că poți obține orice, cu condiția să îți dorești suficient de mult.

Referitor la volum, te rog scrie-mi un email cu adresa, la dan.norea@gmail.com

De garanție, cum să-ți spun,
Umorul e ca vinul bun,
În ani, mai bine-i simți buchetul.
...Al dumitale-i ca oțetul.

Cristina-Monica, îmi place numele tău. Ca dovadă, primul meu copil se numește Monica, iar ultimul Cristiana. Aș fi vrut să fie chiar Cristina, dar i-am schimbat un pic numele ca să se deosebească un pic de fata nașilor.

Ai dreptate, există pe lume multe lucruri care apar pe neașteptate. Dar dintre ele, cele mai neașteptate sunt copiii din flori.:)

Mă bucur că ți-a plăcut glumița mea. Și își urez succes pe drumul acesta, care are exact scopul despre care pomenești: de a surprinde frumusețea trecătoare a vieții.

... de a mă unge academician !
Până una-alta, alăturarea chelie-tichie seamănă cu un mic silogism, cu concluzia \"mărgăritar\".
:)

Ioane, dacă tot mi-ai făcut o dedicație, mă simt obligat să comentez:
- în versul 1, ar putea spune unii că e o cacofonie; eu nu spun, sunt ceva mai tolerant la capitolul ăsta;
- dar metrica e defectă - versurile, deși cu monorimă, au lungimi inegale - 8-8-9-9;
- în versul 3, cratima strică ritmul; e adevărat, fără ea, ritmul e bun dar versul capătă 10 silabe;
- ritmul trohaic din primele trei versuri se schimbă brusc în iambic, în versul 4.

Aș încerca să repar câte ceva, dar mă cam încurcă Academia. Singurul lucru care îmi vine în minte este:

Sub socratica chelie
A lui Dan de pe-Agonie
Se ascunde-o \"Prăvălie\",
Debordând de veselie.


Sorin, îmi place jocul de cuvinte \"prăvălie - prăvălit\". Dar când spui că ai citit, e adevărat ?

... poza imortalizează prima ta ieșire în lume, dintr-un (sunt convins) lung șir ce te așteaptă. Pe de altă parte, firea ta independentă, chiar rebelă, e cât se poate de evidentă: ai început cu sfârșitul - Azilul de bătrâni !
Pe aceeași linie, mi-a plăcut răspunsul tău către Diviza, care te invita să nu lipsești de la niciun festival - \"Mă gândeam să nu lipsesc de la cel de la Chișinău. :)\"

Mă bucur că volumul ți-a plăcut. Selecția (pe care am făcut-o împreună cu Ananie Gagniuc și Petru Brumă) a fost o muncă deosebit de dificilă. Dar sper că am obținut o cotă de umor pe centimetru pătrat destul de ridicată.

Petru, cred că ai dreptate cu soacra. Dar pentru Sibiu am pregătit textele în ultima clipă și n-am mai fost în stare să țin cont și de considerente strategice.

Ioane, și tu ai dreptate. Dar nu înlăturarea aritmiei e dificilă, ci sesizarea ei încă din faza de construcție. Mie textul mi s-a părut că sună natural și asta e ceea ce mă doare.

Mulțam amândurora pentru ajutor. Voi ține seama de sfaturi.

Cu aritmia din primul vers aveți dreptate. Acum înțeleg de ce și-a tăiat urechea Van Gogh - a pedepsit-o pentru lipsa de muzicalitate. Dacă nu-mi îndrept meteahna, în curând nă veți vedea și pe mine într-o ureche. Nu e prima oară când renunț la organe inutile - amigdale, polipi... În ultima vreme mai am câteva sub monitorizare cărora, deocamdată, am hotărât să le mai dau o șansă.

În schimb, cu virgula nu sunt de acord. Construcția \"se întoarce vie\" nu are nevoie de virgulă, dimpotrivă.

Se pare că 4-3-1-2 e opțiunea unanimă. Cu 3 ai greșit dacă era într-un ritm bisilabic (mai bine construită) și ai trecut-o în amfibrah - după câte știu, Cornel nu a fost în juriu ! :)
Chiar ar fi interesant cum arăta în prima variantă.

P.S. Cu Tataia ai avut noroc, a văzut direct pozele mărite. Altfel îți zicea și el ceva de \"timbrele\" postate inițial. :))

Cornel, dacă am înțeles bine, pentru a fi inclus în listă e suficient un comentariu aici. Implicit, îmi dau acordul. E corect ?

Sunt optimist în mod constant
Și aș putea crea o școală:
Paharul gol e deprimant
Doar dacă damigeana-i goală.

Scăldat de raze aurii
Zări pe plajă un bărbat
Ce îl privea cu ochii vii:
- Știi, sunt pro-fund interesat!

E impecabil asortată,
Poșeta bej cu pantofiori,
Inel, cercei, brățara lată
C-un lung șirag de-adoratori.