Dan Norea

Pe brațele mele cresc păduri
în care vom intra
fără să privim înapoi

(Tincuța, pe coperta a patra)


Pe pieptul meu au crescut păduri
în care am intrat...
dar tare aș privi înapoi
:)


Tincuța, de pe coperta a-ntâia, cel mai mult îmi place mama. E o finuță, așa cum am cunoscut-o (asta dacă presupunerea mea e corectă, că desenul face parte din pinacoteca familiei).

Felicitări pentru un nou volum reușit și succes la apropiata lansare !

Nae, felicitări și poate te înduri să crești rata de apariție. Adică următorul volum să fie mai devreme de 2020. De când postezi pe agonia, cu siguranță ai adunat mai multe materiale decât în deceniul precedent.

Vorba lui Ion Diviza (pe care tare mă bucur să-l aud și să-l văd, măcar la ocazii festive), poate ne vedem la Caransebeș. Că vineri e musai să mă scol cu noaptea în cap și să pornesc la drum.

... mai ales Nae Bunduri, pentru că e ultimul. :)

Am venit să spun că cel mai mult mi-a plăcut titlul. Poate era bine să fie păstrat pentru altă ocazie. Nu mi se pare chiar o poantă de doi bani, cum zice Tataia, dar nici una care să intre în istoria epigramei.

Raul, mulțumesc pentru vizită și felicitări, mă bucur că ți-au plăcut. Adaug tot off-topic: întâmplător, sau mai degrabă nu, dacă-i înlocuiesc pe Ravel cu Grieg și pe Leoncavallo cu Schumann, cei din grupaj sunt compozitorii mei preferați.

Ica, aprecierea ta din prima replică m-a bucurat tare mult. M-a cam derutat catrenul, nu auzisem de Naomi “românca”, dar mi-a explicat cineva din casă. Nu cred că e cazul să-ți pui cenușă în cap, replicile de tip XXX sunt savuroase dacă (așa cum e și cazul tău) sunt bine făcute.

Spărgătorul de gheață

“Eroul” tău, cântând cu spor,
Îl “întărește” pentru viață,
Schimbând un simplu “spărgător”
În ditai dalta pentru gheață.

Nelu, ai dreptate, nu-i ușor. Nu auzisem de “Fiica regimentului”, de altfel cultura mea muzicală se îndreaptă mai degrabă către muzica simfonică decât către operă.
Cu “pro-pri-e-tă-rea-sa” am picat pe repetata ambiguitate din limba română – diftong sau hiat. Mulțumesc pentru atenționare, voi încerca să găsesc o soluție.

Nae, nu e vorba de un studiu de moment, ci de anii de pe vremea lui Ceaușescu, în care una din puținele bucurii mi-o aduceau cele câteva sute de discuri cu muzică simfonică. Toate ideile le-am pus pe hârtie în concediu, în timp ce autocarul străbătea sutele de kilometri între două destinații. Ori în autocar nu-l aveam la dispoziție pe domnul Google. Acasă doar am mai cizelat puțin prozodia.
Mulțam pentru steluță, sunt onorat. Aprecierile din partea unui maestru mă ung la suflet și mă fac să uit unele momente de îndoială, în care mă întreb ce caut eu în tagma epigramiștilor.

Calimero, ai dreptate, o parte din catrene completează (sper că armonios) grupajul.
„Spărgătorul de nuci” are în spate o adevărată istorie. Mai întâi voiam să-l cuplez cu “Corul vânătorilor”, cu aluzie la incidentul lui Sârbu. Am renunțat, pentru că însemna să așez în titlu doi compozitori. Apoi am vrut să fac aluzie la o operație care o completa pe cea a lui Ciomu. De aici și termenul de capodoperație, care în context mi s-a părut o găselniță bună. Doar că Ciomu n-a mai încăput din motive de prozodie – am preferat să păstrez metrica relativ unitară în tot grupajul.
Îmi dau seama că m-am grăbit cu postarea, ar fi trebuit să mai cizelez catrenele câteva zile. Voi încerca să revin asupra lor, după ce las să treacă un pic de timp. De exemplu, la catrenul cu Paiațele, ideea mi se pare bună, dar poate fi îmbunătățit – categorisirea vine după ce parlamentarii l-au strâns în brațe, ceea ce aduce un pic a nerecunoștință.
Mulțam pentru citirea atentă și pentru observații.

Florinel, ideea nu e chiar originală, am mai folosit-o în \"Galeria de artă\", doar că acolo era vorba de geneza unor tablouri, nu a unor compoziții muzicale.
Dintre epigrame, nu știu dacă Bach e cea mai bună, în schimb știu sigur că dintre compozitori, Bach îmi place cel mai mult. Așa că, într-un fel, avem gusturi comune. :)
Mulțam pentru vizită, te mai aștept.

Tincuța, deși nu prea mă pricep, consider că ai scos o carte reușită, care merită tot succesul de pe lume! Ceea ce îți urez, nu numai la lansarea asta, ci și la următoarele!
Felicitări !

Te întreb, că-s pus pe glume,
Știu că tot ce-i bun pe lume
Ilegal e în agendă;
Crezi să scapi fără amendă ?
:)

Un gardian de la patrulă,
Despre șerifă-mi povesti...
(Ica)


În închisoare, epopeea
E-nscrisă într-un catastif;
Se pare că în vremea-aceea
Erai șerif.

Un gardian de la patrulă,
Despre șerifă-mi povesti,
C-ar fi colegu-ți de celulă,
... în travesti.
(Ica)


Nu era în uniformă
Și-am vechime de fundaș -
După gabarit și formă,
Nu era pușcăriaș.


Asta se vrea o transpunere a bancului \"Ãsta nu-i din satul nostru\".

Cum sta Norică glumărețul,
Sub duș (la închisoare), gol,
Habar n-avea că fundulețul
Era-n pericol de viol.
(Ica)

Cum fredonam așa, glumeț,
La duș, simții pe funduleț
O mânușiță vagabondă...
Era șerifa noastră blondă.


(no)Cheia... rezolvă problema
(Marius)

Citind acestea,-n închisoare,
I-ai pus pe gânduri pe aceia
Ce își doresc și ei un-soare:
E vorba de săpunul Cheia ?

Pe centură, deci tărâmul
Unde criza este-acasă,
Fata-ți face tot tacâmul...
Pentru un tichet de masă.


E drept că am postat de curând replica asta, dar mi se pare atât de potrivită, încât nu mă pot abține. :)

Liviu, departe de mine gândul să-ți forțez mâna. De altfel, epigramist știu că ești, doar că n-ai mai exersat demult, spre paguba epigramei. Rămân cu spaima că, nedându-mi acum o replică, mă aștepți la cotitură, cine știe când...
:)

Doina,în primul rând mă bucură \"revederea\", n-ai mai dat demult un semn de viață.
În al doilea rând, mă bucur că ne dai vești, și încă vești atât de bune, despre lansarea cărții lui Mitru. Se pare că audiența a fost peste așteptări, ceea ce ne bucură pe toți cei care citim aceste rânduri.

Mitrule, ca să nu te simți ca la mort \"unde se vorbește numai de bine\", revino pe agonia. Aici vei învia cu siguranță.
:)

Din câte spui, pe site, amice
Un lucru se-nțelege bine:
Nu ai cu ce s-o faci \"ferice\"
Si nici nu te prea poți abține!
(Anda)

Nu poți să zici că nu-s discret
Când vine vorba despre tine,
Da-n gura lumii, nu-i secret,
Normal că nu mă pot abține.
:)

La ultimul catren postat, cred că se poate face o legătură faină, la care inițial nu mă gândisem, între tichet \"de masă\" și \"tot tacâmul\".


Pe centură, deci tărâmul
Unde criza este-acasă,
Fata-ți face tot tacâmul...
Pentru un tichet de masă

Mie mi-a plăcut ideea - după ce tot timpul, singura problemă este cine l-a bătut pe Mihăiță, se dovedește că de fapt Mihăiță l-a bătut pe Gigel și nu în legitimă apărare, ci premeditat \"Să văd dacă e bărbat adevărat\".

E drept, și Leonard Ancuta are dreptate, unele fraze sunt artificiale. Citez:

\"- Nu vezi tu bine. Ai uitat să-ți schimbi ochelarii.\" - un copil poate fi obraznic, dar nu cu argumente de genul ăsta, despre care știe că \"nu țin\".
\" Îl vreau pe Pichi! se smiorcăi Mihăiță, bătând nervos din picior\" - asta în contextul în care Mihăiță tocmai afirma că e un bărbat adevărat.
\"- L-am bătut, cum am văzut eu într-un film, la televizor.\" - asta e o frază moralizatoare, de oameni mari, pentru a dovedi rolul nefast al televiziunii. Un copil n-o va folosi niciodată.

Foaie verde lobodă,
Nimeni nu te-a întrebat:
Gura lumi-i slobodă,
Centimetri-au fost pe lat?
(Mitru)

Centimetrii sunt pe lung,
N-am putut mai mult s-ajung,
Pentru că să vezi, jupâna,
Restul îi ținea cu mâna.


Azi, pe criza asta ce-i,
In parcare, pe centura,
De le dai doar 10 lei,
Fetele-ti vor face gura.
(Sorin)

Pe centură, deci tărâmul
Unde criza este-acasă,
Pentru un tichet de masă
Fata-ți face tot tacâmul.

Mi-a trecut prin cerebel
Că săgeata ce Săndel
A primit-o în... pardon
Era trasă de Anton.

Dup-o sârbă, obosit,
Badea-n șură-a adormit,
Însă i-a trezit, măi frate,
O româncă jumătate.


Vali, felicitări! Epigrame una și-una, toate bune, toate la temă.

Radule, cum te poți lăuda că al tău e cu un decibel mai porcos decât al meu? Păi, prin comparație, ești un finuț. :)

morala, vere, i-un fetiș,
iar gazda, când îți dă binețe,
păi, intri... dar, din politețe,
măcar la urmă, ciocăniși?
(Radu)

Așa e, vere, cum spui tu.
La urma urmei, de ce nu ?