Programator sunt, doamnă

Programator sunt, doamnă, țin minte pe de rost
Cartela de comandă, o am și-acum în sânge.
De Felix-ul gigantic la care eu am fost
Softistul cel mai tânăr, și-acuma doru-mi plânge.

Programator sunt, doamnă, programe-am scris destul,
Fortran, Cobol, Assiris, frumoasele limbaje,
Azi par hieroglife. Atuncea, nesătul,
Cu liniile sursă umpleam kilometraje.

Programator sunt, doamnă, scriam așa duios
Încât în tura-a treia, din sfârcuri de cometă
Sugeam cafea amară și aduceam prinos
Când îmi ieșea testarea, o largă piruetă.

Programator sunt, doamnă, programator bătrân,
Am învățat și Windows și Linux, chiar și DOS,
Dar timpul este astăzi atâta de hapsân
Încât nu-mi dă răgazul să-mi fie de folos.

Programator sunt, doamnă, și totuși nu-nțeleg.
După o viață lungă ce-am dus-o împreună,
Cu un mesaj de-adio pe monitor m-aleg:
- Rămâi programator pe viață. Noapte bună !


Poezia parodiată

Sunt tânăr, Doamnă (Mircea Dinescu)

Sunt tânăr doamnă, vinul mă știe pe de rost
Si ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge
Cum aș putea întoarce copilul care-am fost
Când carnea-mi înflorește și doar uitarea plânge!

Sunt tânăr doamnă, lucruri am așezat destul
Ca să pricep căderea din somn spre echilibru
Dar bulgări de lumină de aș mânca, sătul
Nu m-aș încape încă în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr doamnă, tânăr cu spatele frumos
Si vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă
Să-mi crească cerul-n suflet și stelele în os
Si să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr doamnă, încă aripile mă țin
Chiar de ating pamântul pe-aproape cu genunchii
Această putrezire mă-nbată ca un vin
Căci simt curgând prin trânsa bunicile și unchii.

Sunt tânar doamnă, tânar, de-aceea nu te cred
Oricât mi-ai spune timpul nu își ascute ghiara
Deși arcașii ceții spre mine își reped
Săgețile vestirii, sunt tânăr… bună seara.



Alte parodii similare

Sunt veșted, Doamnă (Viorel Gaiță)

Sunt veșted, Doamnă, toamna mă știe pe de rost
și ochiu-abia distinge lumina de-ntuneric,
cum aș putea întoarce bărbatul care-am fost
când carnea mi-e uscată și râsul mi-e himeric.

Sunt veșted, Doamnă, vânturi m-au bântuit destul
ca să pricep că moartea nu-nseamnă echilibru,
dar bulgari de țărână de-aș mistui, sătul,
m-aș spânzura de lampă cu dungile de tigru.

Sunt veșted, Doamnă, veșted cu spatele bubos,
și vreau să mușc din sfârcuri măcar și cu proteza,
îmi crește noaptea-n suflet, cuțitul mi-e la os,
zâmbesc, un pic pieziș, ca să-mi ascund pareza.

Sunt veșted, Doamnă, foșnesc precum o frunză,
iar fulgii din aripă s-au dus în patru zări,
cuvintele-balsam nu mai fac mare brânză
când timpu`-mi se măsoară doar în însingurări.

Sunt veșted, Doamnă, veșted, de-aceea te-nțeleg
când spui că pentru tine contează numai vara,
cu un descântec invers de mine te dezleg,
la tine-i înca ziuă. Sunt veșted. Bună seara.


Becherul (Jupp B.Itter)

Becher sunt, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
că n-am pe nimeni care să-mi ceară socoteală,
de frâie să mă țină în casă ca pe-un prost,
să-mi fure dreptul sacru de-a merge la pileală.

Becher sunt, Doamnă, veșnic îndragostit lulea,
roșcate, blonde, brune le schimb ca pe izmene,
nu am ratat vreuna ieșită-n calea mea
că nestatornicia mi-e moștenită-n gene.

Becher sunt, Doamnă, singur, bogat, frumos, titrat
și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de fecioară
să-mi crească mult... nivelul, să fiu mereu bărbat,
să termin către ziuă ce-am început pe seară.

Becher sunt, Doamnă, încă puterile mă țin,
chiar de mă dor stomacul, ficatul și rărunchii,
Să mă ascund de rude, holtei să mă mențin,
Că vor să mă însoare bunicile și unchii.

Becher sunt, Doamnă, sigur, nu pot să te refuz,
te voi iubi la noapte, da’-n zori ca pe un câine
te-oi alunga în stradă, să pleci cu-n troleibuz
acasa. Cum? Motivul? Becher sunt... până mâine!


XXL (Jupp B.Itter)

Sunt grasă, Doamne, spune-mi, că mă știi pe de rost,
Cum să-mi astâmpăr foamea ce veșnic mă omoară
Și ce minune-ai face s-arăt precum am fost,
Când carnea-mi înflorește și dă pe dinafară?

Sunt grasă, Doamne, morcovi și zeamă din compot
Înghit plângându-mi soarta, atentă la baremuri,
Dar bulgări de lumină dac-aș mânca și tot
N-aș încapea în pielea ce o purtam pe vremuri.

Sunt grasă, Doamne, grasă, cu trupul generos
Și vreau drept hrană lapte... și dulciuri... vreau friptură!
Da’-mi crește celulita pe coapse și pe dos
Și-mi înfrânez iar pofta deși îmi plouă-n gură.

Sunt grasă, Doamne, încă picioarele mă țin
Chiar dacă se revarsă burtica peste fustă,
La fitness mă duc zilnic, vreau corp de manechin
Cu sâni mici și obraznici și talie îngustă.

Sunt grasă, Doamne, grasă, de-aceea nu te cred,
Orice mi-ai spune, foamea mă prinde iar în gheare,
M-am resemnat cu soarta așa că mă reped
Să prind un loc la masă. Sunt grasă! Vreau mâncare


Lapte, vin și revoluție (Laurențiu Orășanu)

Sunt tânăr, Doamnă, mama m-a înțărcat pripit
Și laptele de vacă îl dam pe tot la cotă,
Ne-a mai rămas butoiul, cu vin, că l-am dosit
Când vaca după lapte fu dusă la popotă.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, și am crescut cu vin,
La noi la Slobozia oprea cam rar cometa,
Am încercat, odată, de sfârcuri să o țin,
Dar mă plezni cu coada și-mi smulse bicicleta.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, parfumul de molan,
Cinci ani, în damigeană, mi-a îndulcit naveta,
Ciocneam în gând cu Shakespeare, ciocneam și cu Cioran,
Mă cunoștea doar nașul, mă aștepta Planeta.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr era și-un marinar,
Unul Rimbaud pe nume, eu îi eram tâlmaciul,
Vroiam din Slobozia s-ajung în Gibraltar
Călare pe butoaie, nu ne lăsa cârmaciul.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, doar m-ai văzut la chip
Atunci cînd timonierul fu răsturnat de barcă,
Acum o s-avem lapte, ne povestea un tip
Ce mă ținea de umeri și îmi zicea Măi Dragă.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, mă-nfrupt numai din vin,
Las laptele să-l sugă doar puii de cometă,
De alte revoluții mă pregătesc din plin,
Televiziunii, ture, îi dau pe bicicletă.


Ce noapte mare! (Daniel Bratu)

Sunt tânăr, Doamnă, iată, am mușchii încordați,
cu ei cărat-am, Sisif, cartofi toamna din piață,
plămânii-mi sunt de piatră cioplită din Carpați
iar de tușesc e numai s-alung rivali din față.

Sunt tânăr, Doamnă, chiar de și-n coate simt dureri,
când vin târâș spre tine, în grabnic-alergare,
urlând din gura-mi știrbă doritele placeri,
cu limba-mi frântă-n ierburi, din zbucium și vigoare.

Sunt tânăr, Doamnă, uite cum nasul roș` mi-l țin
să-mi lumineze calea în nopți când zbor la tine
și cum în capilare-mi furnică numai vin
te – mbăt, când iți rasuflu topit, de fericire.

Sunt tânăr, Doamnă, caut de-a surda-n buzunar
și nu găsesc lețcaie să-ți iau o floricică,
dar nu-ți fie cu șagă, te superi în zadar,
căci vei găsi, de mâine, în pat, ciuperca mică.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, din spate sunt frumos,
cum limpede mi-au spus-o vreo doi trăgând de fiare,
mă-ntorc și-admir minutul de dragoste spumos
căscând din toți rărunchii. Mi-e somn! Ce noapte mare!


Sunt doamnă-acuma, doamnă! (Radu Stefanescu)

Sunt doamnă-acuma, doamnă! Născut-am dintr-un fost
bărbat rupând petale cu zvârcoliri de sânge
în stranii apeducte, ce scurs-au fără rost
ambrozii-adulterine. M-am operat. Nu plânge.

Sălbatice bacante mi-au tulburat destul,
în tainice iatace, precarul echilibru
al venelor flămânde. Mă-ntorc la mal, sătul,
pe șlepul nostalgiei, cu palmares de tigru.

Ispititoare doamnă, mai știi cât de frumos
îți desenam brocarte, rapid ca o cometă
pe coapsa de gazelă? Și cum găseam în os
ascunzătoarea ciutei, c-o simplă piruetă?

Acum simt o foială în locu\'n care țin
un ghemotoc de lână, împreunând genunchii,
acolo unde, parcă, stătea sticla de vin,
când mă-ntreceam socratic în lungi beții cu unchii.

În taina căsniciei am început să cred.
O vagă gelozie simt că-și înfige ghiara
atunci când ești departe! Și câinii mi-i reped
pe urmele-ți de nimfă... să-ți spună bună-seara.