Atracție sporită

Dacă i-ai batut la poartă
Și-ai cerut-o de... consoartă,
Divorțat, nedivorțat,
Ești pe viață con… damnat.

Dacă i-ai batut la poartă
Și-ai cerut-o de... consoartă,
Divorțat, nedivorțat,
Ești pe viață con… damnat.
(Gârda Petru Ioan)..................bună găselniță - con...damnat !

Un văduv povestește,-nseninat:
- Când prietenii mi-au zis că-s condamnat
Pe viață, mi-am dat seama, dragii mei,
Că-i vorba numai despre viața ei.

Mai mereu în astă viață
Ne dorim ce nu avem.
Și de-avem o bună soață,
Tot amantă preferăm.

Și de-avem o bună soață,
Tot amantă preferăm.
(Nuta Craciun)

Cum îi dau apă la moară,
O amantă, o țigară,
Chiar și patima beției,
Sunt spre binele soției.

Chiar și patima beției,
Sunt spre binele soției.
(Garda Ioan Petru)

Care bine, mi se pare
Ca beția e doar scuza
Invocată cu ardoare,
Când în pat îi moare ... muza!

Când în pat îi moare ... muza!
(Nuta Craciun)

Muza e capricioasă,
Cu purtare oscilantă:
Dup-o vreme moare-acasă,
Dar învie la amantă.

Duduia asta, mi se pare,
Prin jobul ei, că-i important!...
Nu face diferență mare
Între soț și recl...amant.

După cum se ilustrează,
Lucrurile-s alarmante,
Vrabia, mălai visează
Și Norică Dan, amante!

După ce am divorțat,
Deși n-o mai am în pat,
Parcă e mai incitantă,
Acum când e recl... amantă.

Frumos! Oameni bătrâni, frumos vă șade, n-am ce zice!
Să nu o luați în nume de rău - imi plac discuțiile astea savante!

cu respect,
pt.

Gârda Petru Ioan, Nuta Craciun, Bodea Emil Felician, nu sunt suficient de inspirat ca să vă răspund pe măsură, dar mă bucură prezența voastră și vă mai aștept.


<>După cum se ilustrează,
Lucrurile-s alarmante,
Vrabia, mălai visează
Și Norică Dan, amante!
(Laurentiu Ghita)</i>

Trăiesc o aventură ireală,
Un vis frumos, c-o îngeriță-n rai.
Și-atunci, dup-o trezire matinală,
Dau unei vrăbii de la geam, mălai.

Îmi plac mai toate jocurile de cuvinte din epigramele tale, de data aceasta însă mi se pare că acel \"recl...\" fără înțeles scade din valoarea poantei.

Încerc și eu să-ți fiu epigon:

Într-un butic pierdu vreo două ceasuri
Cu două vînzătoare mai picante,
Să-i cumpere nevestei niște strasuri...
Pretext să-și ia și sieși di-amante.

În epigramele de care pomenești, foloseam omonime sau ligamente, astfel încât, citite atent, să aibă dublu sens. Dar de cele mai multe ori transpiram zdravăn pentru ca cele două variante să sune natural. Și, evident, cu cât sunau mai natural, cu atât soluția părea mai facilă. Cei care cred că o epigramă bazată pe calambur este facilă, de mâna a doua, n-au scris în viața lor așa ceva.

Dar, în cazul de față nu e un calambur, este numai așa, un ecou... Aș putea zice, un ecou al vremurilor în care reclamanta, nemaifiind o prezență permanentă, îi amintește soțului de zilele bune în care îi era amantă.
Evident, la epigrama de față n-am pierdut prea mult timp. Mai ales că, o fi sau nu adevărată teoria cu comprimarea timpului, eu chiar am impresia asta, că am timp din ce în ce mai puțin.

Calamburul din epigonica ta, \"di-amante\", e ceva mai bun decât al meu, pentru că \"di\" e prefix pentru 2, spre deosebire de \"recl\", care nu e nimic. Dar sincer, nu mi se pare un mare pas înainte.

Am scris mai bine, știu,
Și sper c-o să mai scriu,
Dar astăzi ai dreptate,
Acestea-s di-sperate.
:)

Azi, femeile cu bani,
Pe la patruzeci de ani,
Dacă nu sunt divorțate,
Sunt neveste di-sperate.

Dane, eu zic că merită să transpiri pentru a scoate ceva de valoare așa că îți urez cît mai multă sudoare :)

Cît despre catrenul meu de mai sus, eu aș fi vrut să fie un excercițiu exemplificator. Știu că l-am scris amatoristic (am zis că e doar un simplu comentariu, așa că mi-am permis să las un \"mai\" de umplutură precum și cele trei \"și-uri\" din versul patru care sună ca dracu\'), totuși îmi permit să zic - lipsit de modestie - că e un pas înainte. Motivul, după părerea mea, stă în faptul că ambele forme ale \"diamantelor\" pot crea o poantă de epigramă. Forma \"două amante\" sare în ochi dar mai este și forma într-un cuvînt, \"diamant\", care intră în antinomie cu \"strasuri\", creînd un personaj harpagon cu soția dar darnic cu sine.
Acest dublu sens mi s-a părut că lipsește în epigrama ta, dacă \"reclamanta\" ar fi creat o poantă de sine stătătoare (poate este, dar eu din păcate nu o văd), așa cum crează \"amanta\", atunci nu s-ar mai fi simțit faptul că \"recl...\" nu e un cuvînt.

Azi, femeile cu bani,
Pe la patruzeci de ani,
Dacă nu sunt divorțate,
Sunt neveste di-sperate.
(Gârda Petru Ioan)

\"Toți bărbații-s diletanți\",
Mi se plânge o artistă.
Are-un soț și doi amanți,
Totuși, e tot timpul tri-stă.

GPI, e o replică atât de slabă (la a mea mă refer), încât te sfătuiesc să o uiți repede.


Jupp, dar eu am recunoscut că epigrama ta e un pas înainte. Am spus doar că e unul mic. Era mare dacă di-amante ar fi fost folosit uzual cu sensul de două amante.
Știi la ce mă refer, la ligamente care au dublu sens natural - des-frânată, o-știre, un-soare, de-mentă, a-sfințit, ca-trenul, cu-minte... Toate folosite deja, dar mai e loc.
Bun, accept că e un pas mijlociu. :) Vreau să spun ca e o apreciere cantitativă, mai greu de cuantificat.