...și ne iartă nouă greșelile noastre…

Se bucură copiii tăi:
Îți mulțumim, tati, că ești!
Dar te-agreează și cei răi:
Noroc că mai păcătuiești!


Parcă te pot ierta, sincer, pentru o epigramă atât de reușită? :)

P.S. Elis Râpeanu ar zice că punctul nu are ce căuta la mijlocul catrenului; e suficient să pui virgulă.

Dacă-ai fi scris un \"fenomen\"
Nu te-aș ierta, e lucru cert,
Dar pentru micul tău catren,
Eu îmi cer scuze... că te iert.

(Excelentă epigramă!)

După criterii similare
(Greșelile de neiertat
Comise des și repetat)
Vom fi colegi în iad, se pare.

Dacă Dumnezeu te ceartă
Este semn cum că te iartă
Și cu tine-a fost atent:
Te-a certat... să n-ai talent!

Toată aprecierea pentru epigramele pe care le-am citit în ultima vreme.

Vin cu o replică ceva mai veche, care îți continuă ideea.

Judecata de apoi

- Ce ne facem ? zice-un sfânt
Micșorăm baremul ori
Ne sosesc de pe Pământ
Numai tipi plictisitori ?

Judecata de apoi

- Ce ne facem ? zice-un sfânt
Micșorăm baremul ori
Ne sosesc de pe Pământ
Numai tipi plictisitori ?

(Dan Norea)

Cu liricii, cu ăștia, triștii
Mereu lipsi-va armonia -
La fel ca și pe Agonia
Când s-au retras epigramiștii!

Păi umoristul, bag de seamă,
Aduce zâmbetul cu dânsul,
Evită cu o epigramă,
S-ajungă site-ul de tot plânsul.

Multumesc, Dan Norea!


Un autentic umorist
Este mai degrabă trist:
Îl omoară și îl dor
Toți lipsiții de umor!

Știi, lipsiții de umor
Nu mă supără deloc
Dacă stau în banca lor.
Dacă-s mitocani, iau foc.

Dacă ifose nu-ți dai
Cum că-ai scrie cu umor,
Tot respectul meu când ai
Cert umor de... cititor.

Unii inși fără umor
-Dacă mă gândesc profund-
Poate-ar sta în banca lor
Da’i mănâncă des în fund...

Lui Garda Petru Ioan

Mă nedumerești ușor,
Zic să te mai gândești, încă,
Findcă pe cei cu umor,
Și mai tare îi mănâncă.

Raspuns lui Milos Petru


Dacă e precum rectifici,
Cei de glorie avizi,
Umoriștii cei prolifici,
Cred că au hemoroizi!