Natalitate - la olteni și iarna-i grea

și despre oltenii care-și dau haina de pe ei(, conform cântecului)?!
până una, alta, îmi plăcu asta cu "pai mă dusei să trec la olt".
la "Precauzione" nu sună tot atât de bine ca în limba noastră românească, dar gestul este de apreciat.

toate cele bune, Dan!

...cred că a fost și o asemenea epigramă, cu oltenii care își dau haina de pe ei... după ce au fost prinși că au furat-o. :)

În privința traducerii, ai dreptate, dar nu limba italiană e de vină. Au fost traduse vreo 40 epigrame, câte una de fiecare participant, în diverse limbi - franceză, germană, spaniolă, engleză, italiană. Toți ceilalți studenți s-au străduit să traducă poetic, cu rimă și ritm. Domnișoara de la italiană a tradus mot-a-mot și, evident, rezultatul nu a fost nemaipomenit.

Mulțam de vizită, toate bune și ție!

că toate cele patru epigrame au același ritm, același număr de picioare. E reușit grupajul. Te felicit! O obiecție la prima epigramă: cu versul scurt sunt de acord, cu cel intrat la apă, categoric, NU! Poți veni cu orice argumente, mie nu-mi sună bine.

Cum zice Vali.
Și o replică.

Nu Brâncuși, cu barba-i lungă,
Nici Mihai, cel legendar...
Toți oltenii vor s-ajungă
Nea Mărin miliardar.
(Dan)

Nu numai oltenii

Aia nu e poantă, clar,
Pot să spun că-i un rateu :
Nea Mărin miliardar
Mi-ar plăcea să fiu și eu.
:)

Vali, epigramele au aceeași metrică pentru că le-am scris pe toate odată, pe drumul Galați- Constanța, la întoarcerea de la festival. Din păcate, de la Craiova la Constanța n-am reușit să scriu decât una singură. :(
Cu versul intrat la apă, deși știam că e mai scurt, să știi că mie mi-a sunat bine. E evident că n-am aceeași ureche muzicală ca voi. Încerc să îl corectez aici. Mi se pare normal ca epigramele trimise la concursuri să rămână în pagina principală în forma lor originală.

Într-o scurtă aventură,
Pe-un oltean cu suflet mare
Toate apele-l trecură...
Numai mândrele-n spinare.


Nelu, înțeleg ce spui, și eu am avut o rezervă, gândindu-mă că epigrama a doua va fi etichetată drept constatativă. Totuși eram la tema cu oltenii, iar eu făceam comparație între Mihai Viteazul, Brâncuși și (mascat) Amza Pellea, ales nu datorită valorii, ci a miliardelor lui nea' Mărin. Nu poți nega o brumă de satiră.


Ca o observație generală, am încercat să aplic sfaturile înaintașilor. Am eliminat primele poante care mi-au venit în minte:
- omonimia lui fură și, în general, cam tot ce ținea de perfectul simplu;
- omonimia lui grea (iarna a rămas însărcinată), eu însumi aveam un senryu bazat pe așa ceva;
- ideea că iarna va fi grea pentru că vine soacra.
Și totuși am picat pe aceeași idee cu Micuț de la Rm. Vâlcea, care a citit o epigramă despre cărarea făcută prin zăpadă către cârciuma din sat. Se pare că trebuie să ai o minte deformată, complet ieșită din comun, ca să fii original.
:)