Toamnă târzie la Chișinău

În zilele de 7-9 noiembrie 2014 a avut loc Ediția a X-a a Festivalului Național de Epigramă și Fabulă „Donici, cuib de-nțelepciune”, organizat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Primăria Municipiului Chișinău, Institutul Cultural Român (Filiala Chișinău), Uniunea Scriitorilor din Moldova, Uniunea Teatrală din Moldova, Uniunea Epigramiștilor din România, Asociația Oamenilor de Creație din Republica Moldova și Asociația Epigramiștilor din Moldova.
Cu atâția organizatori, reușita festivalului era asigurată de la sine, nu-mi dau seama de ce s-au mai agitat atâta Gheorghe Bâlici, directorul festivalului și Ion Diviza, președintele AEM.

Dar să încep cu începutul. Când am primit invitația, nu eram hotărât, să merg cu mașina mea sau cu o cursă de Chișinău. Ulterior, aflând că mai sunt invitați încă doi CUCi, Petru Brumă și Ionuț-Daniel Țucă, decizia a venit de la sine. Mai mult, au început să curgă telefoanele. Dan Căpruciu și Vasile Plăcintă:
- Nu treceți și prin Galați?
- Ba da, dar veți sta cam înghesuiți.
- Nu-i nimic.
În ultima zi, doamna Elis Râpeanu:
- Nu mai aveți un loc, măcar de la Brăila încolo?
- Îmi pare rău, până și portbagajul e ocupat.
Până la urmă, n-am stat atât de înghesuiți, pentru că din Brăila s-a adăugat cu mașina Alexandru Hanganu. Dar doamna Elis nu era. Hanganu ne-a lămurit:
- Și-a uitat pașaportul la București și a rugat pe cineva să i-l trimită. Va ajunge mâine dimineață.
Pașapoartele au creat și alte emoții. Lui Vasile Plăcintă, pașaportul românesc îi expirase cu o zi în urmă.
- Mergem pe la Vama Giurgiulești, e mai aproape decât Oancea. Eu am și pașaport moldovenesc, dar dacă nu e bun și mă trimit înapoi, măcar nu fac 50 km.
Până la urmă a trecut de vamă. Basarabenii pot trece cu buletinul, invers e mai greu.

Cazarea a avut loc la Hotelul S.A. “Întreprinderea piscicolă și de agrement Costești”, la 10-12 km de Chișinău. Complexul se află pe malul unui lac, într-o zonă superbă. Împreună cu Petru Brumă și Ionuț Țucă, am ieșit în prospectare. Am făcut zeci de fotografii, era ora de aur și nu aveai nevoie de mari calități de fotograf. Peste puțin timp, pe alei a apărut și Nelu Gârda, nu singur, ci cu un sticlonț de palincă. I-am pupat pe amândoi.




Doi constănțeni și un clujean, pe malul unui lac basarabean


Pentru o parte dintre noi, cina n-a durat mult. Imediat ce am mâncat, a fost creată o delegație care să reprezinte epigramiștii la un post de radio, “Vocea Basarabiei”, unde doamna Maria Bulat-Saharneanu modera emisiunea “Rostul zilei”. Conducătorul delegației - Ion Diviza. Conducător auto - Alexandru Hanganu, cel care nu bea un strop de alcool nici cu pistolul la tâmplă. Membri ordinari ai delegației - Vasile Larco, Nelu Gârda și cu mine. Timp de o oră, toți cinci ne-am făcut de râs în direct. După două ore am revenit și, cu excepția lui Hanganu, am băut ce mai rămăsese prin carafe. Parcă trecuseră lăcustele.

Sâmbătă dimineață am plecat cu un autocar la Cramele Cricova. Ca și Mileștii Mici, sunt amenajate într-o fostă carieră de calcar, unde galeriile sunt săpate la adâncimi de 40-90 metri și au o lungime totală de 120 km. Cariera a fost transformată în cramă de vinuri în 1952, pentru că în galerii există o temperatură constantă de 14 grade și o umiditate ridicată, ceea ce constituie un avantaj unic. Toate celelalte depozite mari de vinuri au nevoie de sisteme de ventilație sau de aer condiționat. Galeriile sunt largi, se poate merge cu autocarul și adăpostesc 25 milioane litri de vin, în sticle sau butoaie. Pe pereți vezi denumiri ca Strada Chardonnay sau Strada Fetească. În săli speciale am văzut colecțiile cramei. Cea mai importantă din ele este colecția Goring, pe care acesta a donat-o rușilor. Evident, post mortem. Dar au colecții acolo Putin, Băsescu, Ponta… Deși Mileștii Mici e mai mare (oare am făcut un dezacord?), având 200 km de galerii și o cantitate mai mare de vin, Cricova are un aspect mai domnesc. Te uimesc sălile somptuoase, cu denumiri adecvate - Sala Europeană, Casa Mare (în stil popular), Fundul Mării, Sala cu Șemineu, Sala Prezidențială. Ne așteptam ca într-una din aceste săli să avem parte de o degustare, dar gazda noastră, Gheorghe Bâlici, ne-a explicat că biletele care includ degustările sunt prea scumpe pentru bugetul festivalului. Așa că ne-am comportat ca într-un muzeu, făcând poze și scoțând țâțâituri de admirație. Cel mai dezamăgit a fost colegul meu, Ionuț Țucă, nu pentru că ar fi mare băutor, ci pentru că pregătise o epigramă care a rămas fără obiect.

La Cricova ne-am dus cu droaia,
Băurăm vin pe săturate
Și epigrame - vorba aia -
Mai spune-acuma cine poate.




Galerii imense în lățime, înălțime și mai ales în lungime




Sala Fundul Mării




Sala prezidențială


În sala Fundul Mării, Vasile Vajoga a improvizat:

Văzui într-o anume zonă
Pe un perete, o timonă
Stând mărturie ce denotă
Că am avut cândva o flotă…

Însetați, ne-am scos pârleala la Casa-muzeu Alexandru Donici, aflată în fosta comună Bezin, actualmente Donici, la 34 km de Chișinău. Fotografii și exclamații au fost și aici, dar în plus am avut parte de o masă cu plăcinte și de câteva carafe cu vin. Ceea ce ne-a oferit ocazia să închinăm în cinstea domnilor Mihai Sălcuțan și Gavril Moisa. Era 8 noiembrie, Sfinții Mihail și Gavril.




Casa-muzeu Alexandru Donici, renovată relativ recent




La plăcinte, înainte!




Lângă clasicul A. Donici, patru epigoni agonici


La un moment dat, Constantin Moldovan (Nelu pentru prieteni) apare pe terasă și, cu un aer între veselie și indignare, ne povestește că doamna Elis Râpeanu l-a confundat cu Florin Rotaru.
- Măcar dacă era unul mai frumos!
Ca urmare, l-a incitat pe Nelu Gârda, “inamicul” tradițional al lui Rotaru și amândoi m-au rugat să le fac o fotografie dedicată acestuia.




Rotarule, ne vezi?


Ne-am urcat în microbuze și am plecat la Chișinău. Cum până la festivitate mai erau două ore, am stat la coadă pentru bomboane “Bucuria” și vinuri spumante Cricova. Bomboanele le-am donat nepoților, din motive de di. Adică un început de diabet. Iar la sticla de Cricova m-am uitat cu jind până aseară, când în sfârșit am băut-o. Abia aștepta, de bucurie, dopul i-a sărit până în tavan.

Festivitatea a avut loc la Casa Actorului (Uniunea Teatrală din Moldova), moderată de Gheorghe Bâlici. S-a început cu speech-urile inevitabile, ținute de domnii George Corbu, președintele UER și Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, Chișinău. După care au fost acordate premiile speciale - multe, fiind ediție aniversară. Vă ofer lista integrală, așa cum mi-a fost trimisă de Bâlici și Diviza, pentru care le mulțumesc.

Premiile speciale ale Juriului

- Premiul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, filiala Chișinău, pentru contribuții remarcabile la dezvoltarea și promovarea umorului românesc, se acordă dlui Cornel UDREA, Cluj-Napoca. Premiul este înmânat de către domnul academician Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, Chișinău.
- Premiul „Gheorghe Urschi” și Diploma de Excelență, instituite în cadrul festivalului nostru acum doi ani, ce se decernează unei personalități distincte a organizării și susținerii umorului național românesc, vor fi înmânate de către directorul festivalului Gheorghe Bâlici, domnului Efim Tarlapan.
- Premiul „Aurel Scobioală” și Diploma de Excelență, instituite anul trecut de Uniunea Scriitorilor din Moldova, vor fi înmânate de către domnul Titus Știrbu, secretarul Uniunii Scriitorilor din Moldova.
- Premiul „Tudor Tătaru” și Diploma de Excelență de asemenea instituit anul trecut, premiu susținut financiar de către familia regretatului actor și regizor, se decernează domnului Mihai Sălcuțan, Buzău.
- Premiul, Diploma de Excelență și Medalia „Ion Luca Caragiale” acordate de Teatrul „Satiricus I.L. Caragiale” se decernează domnului Vasile Plăcintă, Galați. Premiul este înmânat de Ion Diviza, secretar literar al teatrului.
- Premiul și Diploma de Onoare ale Societății Culturale „Vatra” se acordă domnului Dan Norea din Constanța. Premiul este înmânat de către Ion Diviza, vicepreședintele Societății.
- Premiul și Diploma de Onoare ale Revistei „Acasă” se acordă domnului Alexandru Hanganu. Premiul este înmânat de către Nicolae Josan, directorul revistei.
- Diploma de Excelență a festivalului, cu acoperire financiară, acordată de către maestrul Gheorghe Pârlea, i se decernează domnului Viorel Pietrăreanu, Buzău.
- Diploma de Excelență a festivalului, cu acoperire financiară, acordată de către domnul Iulian Iordache, i se decernează domnului Sorin Cotlarciuc, Vama, Suceava.
- Diploma de Excelență a festivalului se decernează domnului Ionuț-Daniel Þucă, Constanța.
- Diploma de Excelență a festivalului se decernează domnului Constantin Moldovan, comuna Mănăstirea Humorului.
- Diploma de Excelență a festivalului se decernează domnului Ion Diviza, Chișinău.
- Diploma de Excelență a festivalului se decernează domnului Ion Cuzuioc, Chișinău.
- Diploma de Excelență a festivalului se decernează domnului Ion Mămăligă, Chișinău.
- Diploma de Excelență a festivalului se decernează domnului Gheorghe Diaconu, Costești.
- Diploma de Excelență a festivalului, cu acoperire financiară, acordată de către domnul academician Mihai Cimpoi, i se decernează domnului Ion Diordiev, Chișinău.

În momentul în care Ion Diviza m-a chemat pe scenă să-mi înmâneze premiul Societății Culturale “Vatra”, a început așa:
- Dragii mei, vreau mai întâi să vă spun câteva lucruri despre un om frumos…
…moment în care m-am îndreptat de spate și am adresat publicului cel mai fermecător zâmbet de care eram capabil…
- …domnul Vlad Negruzzi, președintele Societății Culturale VATRA.
Credeți-mă că, nu fără un mic efort, am reușit să-mi păstrez zâmbetul. Am și martori.




Gheorghe Bâlici și Valeriu Matei




Sala de la etajul IV al Casei Actorului




Ion Diviza


Ultimii au urcat pe scenă preminații Concursului de Creație. La secțiunea epigramă voi adăuga și câte un text, selecția fiind făcută de Ion Diviza.

Secțiunea Fabulă

Premiul I - Petru Ioan Gârda, Cluj-Napoca

Premiul II - Vasile Vajoga, Iași

Premiul III - Petru Brumă, Constanța

Mențiune pentru fabulă: Nicolae Mihu, Sibiu

Mențiune pentru fabulă: Gavril Moisa, Cluj-Napoca

Mențiune pentru fabulă: Dan Căpruciu, Galați




Petru-Ioan Gârda, locul I la fabulă


Cum Petru-Ioan Gârda este la al treilea premiu consecutiv la fabulă, propun ca domnul George Corbu să instituie printre premiile UER unul special “Fabulangiul anului”.

Secțiunea Epigramă

Premiul I - Nicolae Bunduri, Brașov

Un rus dă cu bâta-n… Marea neagră

Ne-a uluit pe toți ideea
Acelui comunist decis,
Ce dă cu bâta în Crimeea
Și face valuri… la Paris.

Premiul II, sponsorizat de academicianul Mihai Cimpoi - George Petrone, Iași

La Parlament, în plen

Când se-nfruntă de rămâi buimac
(Unii-s „pro”, iar alții spun că nu-s),
Îi prefer pe-aleșii care tac
Celor care n-au nimic de spus.

Premiul III - Ionel Iacob-Bencei, Timișoara

După noile norme ale UE

Cu o „creștere” nebună –
De nu-ți vine ca să crezi –
O să facem „brânză bună
În burduf”… de maidanezi.

Mențiune - Elis Râpeanu, București

Motivație

Pe bieții câini îi lichidează toți
Acei ce-n Europa vor folosul:
Se tem, ca buni cunoscători de hoți,
C-o să le-nșface maidanezii osul.

Mențiune - Emil Ianuș, Horodnicul de Sus, Suceava

Visul maidanezilor închiși în cuști

Maidanezia! O țară
Unde câinii merg pe stradă
Fie iarnă, fie vară,
Liberi cu colaci în coadă!

Mențiune - Vasile Larco, Iași

Popor de pripas

Dorit-au cei cu păru-n vânt,
Vecinii noștri, bată-i sfântul,
Să fim cu toții „la pământ”
Și-acum ne cumpără pământul!




George Petrone, locul II la epigramă. Locul I, Nicolae Bunduri, a lipsit.


Între speech-uri, premii speciale, recital și premiile concursului, au fost intercalate mici momente artistice. Doamna Diana Văluță a interpretat o romanță tulburătoare, “Mama”, pe versuri de Gheorghe Bâlici. Cantautorul Igor Grosu ne-a dovedit încă o dată că este cel mai bun cântăreț dintre epigramiști. Ne-au mai încântat urechile tânărul Nicolae Halină Jr, interpretul de muzică ușoară Valeriu Râșniță și interpreta de muzică populară Viorica Ciubotaru. Ultima ne-a încântat și ochii, nu numai urechile.
Dar nici oaspeții nu s-au lăsat mai prejos. Vasile Vajoga și-a susținut numărul de iluzionism, devenit de-acum celebru, iar Emil Ianuș a interpretat un scheci, într-o deghizare de zile mari.




Vasile Vajoga și așii lui




Emil Ianuș în ultimul hal


Pe tot parcursul festivalului, pictorul Serj Daess a executat cu foarfeca, într-o viteză incredibilă, mici profiluri decupate pe hârtie, pe care ni le-a oferit la coborârea de pe scenă. Unii colegi s-au plâns că nu seamănă, dar eu am fost foarte mulțumit. De altfel, datorită bărbii, a cheliei și a ochelarilor, îmi reușește portretul până și nepoțica mea de cinci ani. Iată dovada.




Așa e că semănăm?


La cină a fost organizat un concurs ad-hoc cu tema Revoluția. Profitând că niciun constănțean nu a participat la concurs pentru că la masa noastră, Vasile Vajoga a susținut un adevărat recital de poezii, Elis Râpeanu a câștigat concursul cu epigrama:

Revoluție inutilă

În ’90, și râul, ramul
Spuneau că am avut noroc.
Atunci s-a deșteptat tot neamul,
Apoi a adormit la loc.

Locul II - Mihai Sălcuțan cu Revoluție culturală

Eu aș scrie ca nici unul,
Inspirat și cu migală,
Dacă pix mi-ar fi furtunul
Și un Cabernet cerneală!

Locul III – Gavril Moisa cu Revoluția

Cum de ea m-am lămurit
Că mai sufăr de-a ei boală,
Cred c-ar fi mai nimerit
Azi, s-o punem de-o răscoală.

Cum premiile erau sticle cu diverse băuturi, cel mai bucuros a fost Nelu Gârda, care urma să se întoarcă la Cluj în același compartiment cu sticla de pe locul III.

Drumul de întors s-a prelungit mai mult decât prevăzusem. Vasile Plăcintă a insistat ca în Galați să facem un popas la părintele Pelin, un prieten vechi al epigramiștilor. Acesta ne-a omenit cu un prânz pe cinste și cu un vin popesc, la care m-am uitat cruciș, eu fiind șofer. Dar, slavă cerului, ne-a dat și la pachet. Popasul a fost binevenit, însă din cauza asta am condus pe întuneric și era cât pe-aci să intru într-o căruță nesemnalizată. Noroc cu Ionuț Țucă, vigilent ca un procuror, excelent pe post de copilot.
Am ajuns obosit și, peste o zi-două, am primit invitație la Craiova. Pe mâine!