Iesire
Phii, ce te mai schimonosești Strâmbându-ți gura de fragă, Iți place să mă tot cicălești Măi, dragă! Îmi schimbi mereu macazul Tu, cea mai sublimă dintre toate De azi iți spun, ar fi
Te rog
Ai dispărut de lângă mine Plecând din al nost cotrog, Cât de greu mi-e fără tine Hai, întoarce-te, Te rog. Am petrecut ce mulți alții Au tot uitat sau... mă rog, Deși au fost
Aștept
am așteptat de nicăieri să vină o palmă de plăcere dar am constatat garantat, că tot sperând ca să apară, timpul trece peste vară și am considerat defel, că tot ce am de făcut este să
Întâlnire
-Neața, Ionescu! -Neața, Popescu! -Am ieșit să iau ziarul Să-mi alin nițel amarul. -Dar ce ai pățit, bătrâne? Vreun junghi ce te răpune? -Nu, stai liniștit Nu mă las eu dovedit. Uite, am cam
Pierduți
Eram pierdut, pe nicăieri Rătăcit printre mulți alții Cât oare să mai speri Într-o lume cu altercații? Am întrebat o floare De ce e așa de frumoasă Mi-a răspuns mirositoare Că nu e
Zi de toamnă
Mă plimb alene pe alei Cu toamna lângă mine, M-așez la umbra unui tei Veștedele-i frunze, cad line. O bancă stă singură-n parc Tristă, veche si neocupată, Amintiri pornesc din arc Țintind
Mereu dragi
Am apărut și nu pricepeam Ce găsesc pe astă lume, Inocent de mult plângeam Ei râdeau, ca să mă-ndrume. Primii mei pași au adunat Explozii în lanț de bucurie, Cuvinte stâlcite
