Poezie

Mereu dragi

1 min lectură·22 septembrie 2012

Mediu

Am apărut și nu pricepeam

Ce găsesc pe astă lume,

Inocent de mult plângeam

Ei râdeau, ca să mă-ndrume.

Primii mei pași au adunat

Explozii în lanț de bucurie,

Cuvinte stâlcite garantat

Lansate cu multă stângăcie.

Mi-am atașat sufletul mic

Ținându-mă ca o scamă,

Când am reușit să mă ridic

Fericind-o pe-a mea mamă.

În felul lui blând si tăcut

Mă ocrotea încontinuu tata,

Cădeam, mă ridica ca un făcut

Și-mi zicea blând “hai, gata”!

Îmi aduc aminte de-o ploaie

Odată când eram la țară,

Mă certau mamaie si tataie

Reproșându-mi că stau afară.

Of, aș vrea să-ntorc timpul

Să-i mai văd măcar odată,

Să pun în poala mamei capul

Ea mângâindu-mă deîndată.

Pierdut spre clipa de-nceput

Îi strig, îi caut, dar degeaba.

Mă-ntreb, și nu am priceput

De ce viața adoră graba?

001.272

Dan Mladin. “Mereu dragi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mladin/poezie/14014607/mereu-dragi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.