Poezie
Iesire
1 min lectură·
Mediu
Phii, ce te mai schimonosești
Strâmbându-ți gura de fragă,
Iți place să mă tot cicălești
Măi, dragă!
Îmi schimbi mereu macazul
Tu, cea mai sublimă dintre toate
De azi iți spun, ar fi cazul,
Hmm, poate!
Ai o inclinație spre meditație
Can-Can-ul iți este viața
Nu pot tăia prin fermentație,
Toată greața!
Mă ameninți că pleci „la mama”
O să faci asta nicicând
Te-ntreb ca sa-ți curm drama
Oare când?
Aseară a fost o tragedie
Pătând covorul cel nou
Mă simțeam, în plină simfonie
Ca un bou!
Mâncarea-i veșnic sărată
Salină infiptă-n farfurie,
Îmi zici că-i deshidratată
Mare atrofie!
Dar să știi păpusă ințepată
Și nu sunt un spudaxit,
O să-ți zic lăsându-te crispată
Hai, exit!
001.271
0