Poezie

Pierduți

1 min lectură·23 septembrie 2012

Mediu

Eram pierdut, pe nicăieri

Rătăcit printre mulți alții

Cât oare să mai speri

Într-o lume cu altercații?

Am întrebat o floare

De ce e așa de frumoasă

Mi-a răspuns mirositoare

Că nu e simandicoasă.

Am întrebat un copac

De ce face atâtea frunze.

Mi-a citat din Tupac

Ca sa aibă tot atâtea muze.

Am întrebat fluviul

De ce apa-i limpede

Mi-a spus că e Danubiul

Și toată lumea-l vede.

Am mai întrebat soarele

De ce așa tare străluce,

Mi-au zâmbit ursitoarele

Cică noaptea-l aduce.

Ce n-am întrebat oare

Și toate mi-au dat răspuns,

Cu fiecare întrebare

Înțelesu-i de nepătruns.

Am priceput într-un final

Că toate pe Pământ au rost

Speranța nu-i ceva fatal

Și nimic în jur nu-i anost.

Trebuie ca să lași urme

În viață ca să culegi

Urmându-ți semeni turme

Ferindu-te de fărădelegi.

001.248

Dan Mladin. “Pierduți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mladin/poezie/14014628/pierduti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.