Dan Mitrut
Verificat@dan-mitrut
„răsari, șopti Rasalgethi”
nascut in Corbasca jud. bacau in 17.12.1971, absolvent al liceului pedagogic in 1990, absolvent drept iasi, 1997. pasiuni: literatura, cultura orientală, muzica, astronomia, drumetia.
eu zic, cu putin curaj, putem trece in tabara cealalta si poti exprima chiar mult mai expresiv toate acestea. eu cred ca este loc si de mai bine in exprimare
Pe textul:
„Nu sunt perfect" de Ivășcan Horia
delicata zicere si inocenta inducere in eroare.
acum \"contopirea\" pare a ramane suspendata. mai departe aflu ca esti fluture si ca zborul sufera o metamorfoza.
\"pietrind\" ramane inca aluziv si ambiguu. suna frumos dar trebuie sa respectam regulile jocului. mirare. si taina se intoarce la ea acasa. a fost o zvacnire de aripi, oricum, timp prea scurt sa imtelegi ceva.
Pe textul:
„...." de elena posarlie
si totusi repetitia \"un fel\" faramiteaza in urechile mele muzica textului. dar poate fi doar o impresie
Pe textul:
„prea mult" de ioana negoescu
\"atunci când scriu despre dragoste ca
anotimp la numărul singular al unicului ceas potrivit secundelor inimii tale \"
izvoraste de undeva spunerea asta. si ma stradui sa gasesc izvorul
Pe textul:
„Despre tine si inimi desenate" de Alina Manole
joc de lumini si efect de transparenta. energia emanata de cristalul tau poetic, moale, subtila. mantia de cristal ascunde si dezveleste.
nu are rost sa zic mai mult. aici doar tacerea poate spune totul
Pe textul:
„Omul cu mantia de cristal" de Alina Manole
buchetele de dor catre necunoscut , asta da, suna sensibil a multa speranta.
vad un suflet altruist, cu vise si aspiratii si un zambet de stea
Pe textul:
„eu" de Diana Morgenstern
acum spatiul l-am gasit: camera cu praf. acu nu stiu daca ingerii râd, sau rad aspiratorul. a râde un aspirator nu poate fi asa de desuchiat, desi unii or sa zica...
uite asa ne apropiem oleaca de Dali. eu nu mai am nevoie de spatiu
Pe textul:
„inutilitatea spatiului" de Mircea Iosub
acum pe bune, am gasit ceva tresarire si am legat-o de Hamangia: \"Eu stau in nevazut pe-o piatra.\" Si apoi calatoria asta orfica ce arde frica si iti permite sa stai de vorba de la egal la egal desi avea cinci metri (nu metrii, cum ai tehnoredactat)
apoi \"El isi ridica aripile lui nevazute\", aici cred ca nu mai era neviue de \"lui\" pentru a intari persoana.
in rest Hamangia asta iscata de nicaieri imi place. dar cine sunt eu sa te judec?:-)
Pe textul:
„Hamangia" de Gheorghe Aurel Pacurar
Pe textul:
„Cei-ce-nu" de Paul Bogdan
acum esti suparat. raspunsul pe care l-ai aflat acum nu sub efectul vreunei revelatii, desi se spune ca cel mai bine se invata din durere.
de-ar fi asta prima si singura patanie pe care o vei avea de tras...
desigur eu iti doresc ca sirul lor sa se termine aici,
muscatura asta de care vorbesti nu e din spirit. spiritul nu poate fi atins asa cu una cu doua de pata, ci numai fiinta ta exterioara. peste timp altfel le vei privi pe toate.
eu sper sa te faci bine.
ca sa te imbuneze si Cel de Sus trebuie sa ii faciloc pentru imbunare
Pe textul:
„Doar acolo, sus..." de Adam Alin Dacian
regasesc asta si aici, cu placere, semnul unui suflet proaspat
Pe textul:
„Celalalt eu" de Radu Tudor Ciornei
cred ca si la nivelui cuvintelor se manifesta o entropie, mai greu de sesizat, dar uite, poezia ta o remarca.
te felicit Florine
Pe textul:
„Litere" de Florin Hălălău
e interesanta solutia finala, desi cu o mie de brate, eliberatorul tau te slobozeste prin cantec, iar asta este pentru mine un salt din domeniul actiunii teluric pamantesc, yang, spre cel subtil, yn.
Pe textul:
„Celui cu o mie de mâini" de Marina Samoila
acum nu stiu, poate ai urmarit intentionat un scurt-circuit sau nu, adresarea se schimba brusc. in primele doua versuri privirea este indreptata spre tine, apoi e ca si cum te adresezi eternitatii, sau nu mai stiu,\"Batai de glasuri cu aripi si cozi ametitoare iti sunt prieteni fideli\".
daca ai urmarit asta, cu putine exceptii, tehnica prinde si efectul sugestiv este atins.
Pe textul:
„cu retina spre etern" de Rodica-Hera CHIRIAC
sa-mi afund pleoapa intr-o coama de cal\", \"Vantul ofteaza un camp apus de trandafiri\". cred ca ar mai trebui putina atentie pe legaturile dintre imagini. acum nu stiu daca tu ai icercat aici o invaluire, dar nu mai apare clar cine sunt \"Ei\", cei care te batjocoresc. Ochii? nu stiu.
Pe textul:
„NOAPTE PATRUPEDA" de cristina boruga
Pe textul:
„Obișnuitele valuri" de Gabriel Nita
sunt imagini tari in textul asta si am doua mici nelamuriri.
una cred ca e o omisiune de tehnoredactare. \"El, blănosul mioritic
dornic să parvină te saluta cel mai înflăcărat\"
aici apozitia cu \"blanosul mioritic\" trebuie marcata si de a doua virgula pe care tre sa te gandestiunde vrei sa o pui: fie dupa \"mioritic\", fie dupa \"parvina\". tu decizi.
altfel, apare virgula intre subiect si predicat.
o alta ar fi la
\"Ai sosit ca o sticlă cu mesaj aruncată în marele albastru,
căutându-mă în iarna verii noastre,
capsula timpului naufragiată în pustiu lăptos.\"
aici, \"capsula\" articulat cauta un predicat :-) altfel suna \"capsula a\". acum na, poate oi fi eu subiectiv. tu stiimai bine.
Pe textul:
„Geamănului meu numai de bine..." de Ioan Dan
e copacul tau chiar daca esti o frunza a lui. in aceasta devalmasa stare frunza gaseste putere de a regenera intregul noian de vreascuri. fereastra apare aici ca spatiu de temnita pentru ca trebuie deschisa cu orice pret fereastra \"Cea către înaintele urlând a împlinire...
\".
sensibil final. vegherea asta e mai mult supraveghere. induplecat fiind de glasul tau, frunza, trebuie ca l-a ravasit instinctul de supravietuire.
poezia asta ma duce pe mine personal, departe, in padurile mele de acasa. presimt aroma mustului din a fagului seva si razele de soare .
Pe textul:
„Copacul meu" de Diana Mitrut
imaginile sunt puternice, niste crampeie care se leaga toate in ochii ce apar pregnant pe tot parcursul textului.
am mici nelamuriri in rest: daca la versul \"În ochii mei în ochii ei
\" nu e cumva virgula intre ochi:-), pentru ca sunt doua complemente circumstantiale de mod pe langa \"se intreceau\"
si ar mai fi aici, spre final,
\"nenumăratele mașini cu faruri aprinse
mărșăluiau trist ca o ilustrată\"
aici nu stiu daca masinile marsaluiesc trist \"ca o ilustrata\"..., sau \"ca intr-o ilustrata\"...
oricum nu se frange nimic din frumusetea textului.
Pe textul:
„Obișnuitele valuri" de Gabriel Nita
e doar parerea mea.
Pe textul:
„Văzduhul" de Eugen Constantinescu
