Poezie
Terranoia
spovedania balaurului
1 min lectură·
Mediu
O noapte înaltă
furtuna de praf mai poartă spre cratere
spaimele mele: roșii, învolburate, nebune
arteră de sticlă,
cărarea tânguie desculță după apă,
după stelele de acasă
solzii căzuți, aripa uscată
târâie zornăind
cu zborul murind, cu
unghii de meteorit înfipte
amurg pe Marte
Pământul răsare
ca o hieroglifă vie de email
nu mi-au lăsat nici măcar o umbră, cuiburile spațiului m-au trădat. adorm la poarta unui foton, și el exilat pentru că iubise petala unei dalii. avem totuși ceva în comun, am crezut în vorbele Regelui Pescar, cum că oamenii nu pot răni constelațiile.
nu înțeleg unde am greșit.
Sirius, peste noapte, un biet neon de iluminat stradal. Luna un zar necâștigător, sculptat cu dălți de foc.
ultime cuvinte
cariind măselele de fildeș,
mai aproape de tăcere.
peste câteva revoluții o să îmi reamintesc răsăritul
doar în locul rotund
voi încerca a ști
de ce zboară fără odihnă
câțiva îngeri amari
de hârtie
(caniculă și praf. în dreptul unei benzinării, un maidanez doarme pe caldarâm. mai ciulește leneș o ureche... mă trage de mînecă un copil: - nene, nene, de ce-i așa de trist balaurul asta? s-o fi rătăcit de lumea lui?)
furtuna de praf mai poartă spre cratere
spaimele mele: roșii, învolburate, nebune
arteră de sticlă,
cărarea tânguie desculță după apă,
după stelele de acasă
solzii căzuți, aripa uscată
târâie zornăind
cu zborul murind, cu
unghii de meteorit înfipte
amurg pe Marte
Pământul răsare
ca o hieroglifă vie de email
nu mi-au lăsat nici măcar o umbră, cuiburile spațiului m-au trădat. adorm la poarta unui foton, și el exilat pentru că iubise petala unei dalii. avem totuși ceva în comun, am crezut în vorbele Regelui Pescar, cum că oamenii nu pot răni constelațiile.
nu înțeleg unde am greșit.
Sirius, peste noapte, un biet neon de iluminat stradal. Luna un zar necâștigător, sculptat cu dălți de foc.
ultime cuvinte
cariind măselele de fildeș,
mai aproape de tăcere.
peste câteva revoluții o să îmi reamintesc răsăritul
doar în locul rotund
voi încerca a ști
de ce zboară fără odihnă
câțiva îngeri amari
de hârtie
(caniculă și praf. în dreptul unei benzinării, un maidanez doarme pe caldarâm. mai ciulește leneș o ureche... mă trage de mînecă un copil: - nene, nene, de ce-i așa de trist balaurul asta? s-o fi rătăcit de lumea lui?)
066.053
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Mitrut. “Terranoia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/88698/terranoiaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMmadalina, e o bucurie sa te regasesc printre cititori
balaurul e trist pentru ca nu il mai recunoastem.
fie in norii de grindina, fie in razele de dimineata, fie oriunde te astepti mai putin, mereu va fi un balaur la spovedanie.
nici nu se mai stie de ce.
cu respect Magul
balaurul e trist pentru ca nu il mai recunoastem.
fie in norii de grindina, fie in razele de dimineata, fie oriunde te astepti mai putin, mereu va fi un balaur la spovedanie.
nici nu se mai stie de ce.
cu respect Magul
0
AMInteresant, e cam ce pot spune dupa ce am citit textul tau Magule de trei ori (asa cum se cade). Parca vad un pic de Ray Bradbury pe aici (doar ca nu sunt tigri, e un balaur). Sunt convins ca nu va veni oricui usor se treaca de primele nivele ale simbolisticii care a devenit deja obisnuinta a scrisului tau. De aceea ingaduie-mi sa consider acest text un material care transmite doar vraja, nu si pe vrajitor.
Nu mi-a placut \"email\", suna a e-mail, din pacate unele cuvinte si-au denaturat sensul intr-o masura prea mare. Nu avem ce face.
Cu prietenie,
Acelasi privitor din Boarul.
Nu mi-a placut \"email\", suna a e-mail, din pacate unele cuvinte si-au denaturat sensul intr-o masura prea mare. Nu avem ce face.
Cu prietenie,
Acelasi privitor din Boarul.
0
AMProfan al astropoeziei, remarc imaginile pe care le pot recunoaște: \"arteră de sticlă, / cărarea tânguie desculță după apă\", \"luna un zar necâștigător\"...
În versurile din finalul poemului văd reîntoarcerea la efemer, la terestru:
doar în locul rotund
voi încerca a ști
de ce zboară fără odihnă
câțiva îngeri amari
de hârtie
Cât despre balaur, toate se ascund, concentric, în neînțelesuri și mai mari.
Un poem pe care îl voi reciti până la transparența lumilor.
0
DMce e interesant in lumea noastra e ca toate experientele veritabile se inchid in simboluri.
asta e o operatie mentala, prin care creierul spune: \"lasa, azi nu am timp de chestia asta e prea grea, poate maine\". in realitate aceasta amanare, nu va fi epuizata niciodata, pentru ca sindromul lipsei de timp ne arunca viata intr-un cerc vicios, de unde numai un balaur te mai poate scapa.
asta desigur, daca ai puterea sa crezi in asa ceva :)))
cu prietenie, Magul
asta e o operatie mentala, prin care creierul spune: \"lasa, azi nu am timp de chestia asta e prea grea, poate maine\". in realitate aceasta amanare, nu va fi epuizata niciodata, pentru ca sindromul lipsei de timp ne arunca viata intr-un cerc vicios, de unde numai un balaur te mai poate scapa.
asta desigur, daca ai puterea sa crezi in asa ceva :)))
cu prietenie, Magul
0
CSSimbolistica dusa la perfectiune. POezia asta imi aduce aminte de \"Odiseea Spatiala\" in special de partea cu Copilul-Stea. Cel care privea rece la Universul agitat din jurul lui.
0
M-au impresionat ultime(le) cuvinte
cariind măselele de fildeș,
mai aproape de tăcere , la fel si câțiva îngeri amari
de hârtie.
...M-am ratacit un pic de lumea mea dar peste câteva revoluții o să îmi reamintesc răsăritul .
Steluta o acord pentru balaur sa nu mai fie atat de trist...
Complimente!
Madim