Poezie
Calea-ntortocheata
sistemul solar. culegere de rime
1 min lectură·
Mediu
Oamenii se duc pe Calea-ntortocheata,
O parte pamant si-un bob de cer.
Sub spuza de stele, pe-a norilor harpa
Unora li se arata Calea-ntortocheata...
O poarta spre alta lume,
poate inalta,
Cu sori de arama si raze de os,
Trepte de ceara cu susul in jos.
Uite Luna, la o aruncatura de deget
Ea o sa-ti aline durerea ratacirii,
Neputinta ca jos te asteapta cei dragi
si nu poti da semn...
Decat clipind dintr-o stea.
Oamenii se duc pe Calea-ntortocheata,
Ghemul de-argint se sfarseste aici.
Lumile se despart plangand
intr-un glob turtit de pamant.
Si pe Cale-s copiii batrani de nesomn,
de cuvant,
de...toate cate nu mai sunt...
Privind peste umar, de dor,
fara plata,
unora li se arata
Calea-ntortocheata.
023.008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Mitrut. “Calea-ntortocheata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/39780/calea-ntortocheataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMMagule, ce să zic și eu acum…m-ai dat agata! Bobul de cer care este în fiecare din noi, razele de os, treptele de ceară cu susul în jos…o călatorie spre înalt din care doar unii, cei cărora Calea-ntortocheată li se arată, se vor întoarce! E greu să înveți să clipești dintr-o stea?
Se putea drum printre stele fără Lună? Nu cred… așa că nu îmi rămâne decât să inchid ochii și să visez...
Se putea drum printre stele fără Lună? Nu cred… așa că nu îmi rămâne decât să inchid ochii și să visez...
0
Sau poate ca aceasta Cale de care vorbesti tu sa fie o moarte prematura a sufletului?
Nu sunt sigura ca am inteles bine mesajul:)