Poezie
Calea-ntortocheata
sistemul solar. culegere de rime
1 min lectură·
Mediu
Oamenii se duc pe Calea-ntortocheata,
O parte pamant si-un bob de cer.
Sub spuza de stele, pe-a norilor harpa
Unora li se arata Calea-ntortocheata...
O poarta spre alta lume,
poate inalta,
Cu sori de arama si raze de os,
Trepte de ceara cu susul in jos.
Uite Luna, la o aruncatura de deget
Ea o sa-ti aline durerea ratacirii,
Neputinta ca jos te asteapta cei dragi
si nu poti da semn...
Decat clipind dintr-o stea.
Oamenii se duc pe Calea-ntortocheata,
Ghemul de-argint se sfarseste aici.
Lumile se despart plangand
intr-un glob turtit de pamant.
Si pe Cale-s copiii batrani de nesomn,
de cuvant,
de...toate cate nu mai sunt...
Privind peste umar, de dor,
fara plata,
unora li se arata
Calea-ntortocheata.
022.989
0
Sau poate ca aceasta Cale de care vorbesti tu sa fie o moarte prematura a sufletului?
Nu sunt sigura ca am inteles bine mesajul:)