Poezie
autoportret
1 min lectură·
Mediu
vând fulgere
la prețuri derizorii
căci trupul meu e apă de bolid
mă-mbracă
fotosferă de petale
din somn crepuscular de stele,
hâd.
tăcerea care-aprinde sori
e rece
și spațiul fără glas
nu-i spațiu sfânt
în pruncul muribund supralumina
adulmecă icari spre radiant...
cine sunt eu, domnule Singur?
un perpetuum – mobile,
un pulsar de carne,
o aripă cu zborul stâng retezat?
cine sunt singur, domnule Eu?
le-am spus constelațiilor mele:
“suntem exilați,
niciodată nu vor naște oameni
din reflexii ascuțite de sferă.
e lutul încă moale,
mai dați-ne o zodie
mai trimiteți câte o fărâmă de vis”
cine sunt eu?
șoptește întrebarea ce-a murit.
plutesc
n – dimensional
la nesfârșit.
noembrie 1999
033.258
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Mitrut. “autoportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/35482/autoportretComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDUltimele versuri ale strofelor mi se par retezate și conexiunile cu versurile anterioare se fac greoi.
Expresiile sunt frumoase, iar la sfârșit repeți ideea: n-dimensional= la nesfârșit.
Expresiile sunt frumoase, iar la sfârșit repeți ideea: n-dimensional= la nesfârșit.
0
LPfrumoasa poezie versul \"o aripă cu zborul stâng retezat? \" este preferata
Daca nu se poate sa-ti ofer o stea, primesti din partea mea un gand bun.
Daca nu se poate sa-ti ofer o stea, primesti din partea mea un gand bun.
0
niciodată nu vor naște oameni
din reflexii ascuțite de sferă\". asta mi-a placut cel mai mult.