Jian

si sangele
pe drum.
alt pui asculta
o chemare
noua.

Sa vin si eu aici si sa ma intreb, retoric desigur :-) de ce Magul alege, din 18 arme traditionale, tocmai aceasta, cel mai dificil de manuit de fapt daca nu ai in tine acea \"putere interioara\", oarecum \"fluida\" pentru a stapani otelul?
Se zice (nu stiu daca este chiar asa) ca un jian bun iese cam la o suta de dao bune si de aceea cate o legenda... hopa! se nastea in jurul fiecarei astfel de arme, se pare iarasi (nici asta n-am verificat personal) ca niste mesteri celebri au trebuit sa hraneasca arma cu trupurile lor pentru a-si desavarsi lucrarea.
Un prilej de meditatie asupra unei lumi din alta lume. Bine ai revenit dragule Magule!
Bobadil.

buna Andrei,
placut impresionat de intuitie, da despre asta e vorba. acest jian este al meu. are 200 de ani si l-am primit, nu l-am cumparat, nici in dar nu a fost.

multam de trecere

superba impletire cuvant si imagine ai pus la cale, Dane... si citind comentariul lasat de tine mai sus, se pare ca ai in posesia ta o adevarata comoara:)... fie sa te inspire si pe viitor

las aici un mic semn de pretuire, e drept, nu in caligrafia mea (as vrea eu:)

Poate ar trebui sa cer permisiunea pentru un comentar, dar cui i-ar folosi o cerere respinsa? Nu vreau sa critic si nici nu cred ca ai nevoie de si mai multe prea-slaviri (primesti destule pentru ca le meriti). Vroiam doar sa-mi aduc aminte de putini pasi facuti pe drumul acela si sa ma intreb, mi-a fost umbra de om sau de balaur? Desertul nu are ecou, dar imaginea nisipului in oglinda e o stea. Mai beau uneori cate o gura de ceai din frunzele de menta apuse cu gust de chitara uitata...

Jianule, lasa o adresa, o adresa de site, ca sa va contactez pentru colaborari cosmopoetice.
Cu astroempatie,
Anghel.