Poezie
apararea de cer
1 min lectură·
Mediu
azi am văzut urcat într-un copac
începutul de om al cerului
surâsul său paradoxal de lynx
columna sa de oase
după care se orientează fiecare organ
fiecare stea
apoi am văzut teribilă inima sa înfiptă în creier
cu groază gândurile fugeau prin aer
mușcând tot ce întâlneau
m-am apărat cu trupul meu
cu ce să mă apăr
iar acum mai minunat sânge am
ochi de zeu
căzuți în carne de fiară
013114
0
azi am văzut urcat într-un copac
începutul de om al cerului
surâsul său paradoxal de lynx
adica neputiinta omului de a nu-si atinge idealul, si prefacatoria din el,
urmeaza clar dorinta de a accede de a se implini, macar odata fie si in final
omul se apara de oameni
omul invinge
in final omul ca o fiara isi para omenia
si incert ar schita gestul unui zeu
dar se pierde
poemul unui om doborat, extirpat de astptare, omul care activ nu pooate face fata dorintei sale, omul ce se ascunde in spatele unor palme - un gest de aparare. omul speriat.