Poezie

Reflexie

1 min lectură·29 august 2009

Mediu

Stau față-n față, în oglindă

Și mă privesc, neâncetat

Aș vrea să trag măcar o pildă

Dar ceasul meu, se pare-a stat

Îmi pun o mână-ncet, la piept

Se pare, inima nu-mi bate

Aș sta un pic, să mai aștept

Dar clipele, sunt numărate

Nu am puterea să vorbesc

Căci totu-i mut și liniștit

Nu pot decât să mă gândesc:

Pentru ce oare-i de trăit?

Pentru iubire?...cine știe?

Pentru copii?...cu siguranță!

Și iată inima, pe loc învie

Pare miracol sau speranță?

Mi se răspunde-ncet, din neant:

-E inerție...și-i putere

Nimic să știi, nu e tentant

Și-ai să rămâi doar cu durere!

Mă frec la ochi...cine-mi vorbește?

Mă uit în jur, nu văd nimic

Și inima iar se oprește

Nu am putere ca să strig

Și iar istoria se repetă

Am înțeles într-un sfârșit

Că numai cel care regretă

Poate avea ce și-a dorit!

001.275

DAN ILIESCU. “Reflexie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-iliescu-0032720/poezie/13903946/reflexie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.