Poezie
Bronzatul
1 min lectură·
Mediu
Un soare blând, dar sclipitor
Mă mângâie, ușor, pe față
Mă mângâie incetișor
De totu-n mine se rasfață
Mă-ntind timid, adorm treptat
Și fără să-mi dau seama
Ajung cam ars și cam bronzat
Zici că-s tăiat cu lama
Aduc borcanul cu iaurt
Îmi pun urgent, pe spate
Mă ține pielea mea din scurt
Și sunt cam ars, pe coate
După ședințe cu ulei
Și dușuri reci și lungi
Mă simt ca dat cu gel și clei
Mă simt brăzdat de dungi
Mi-e frică să nu mă ating
Nu mai suport maioul
De focul ăsta nu mă sting
Și-mi strică libidoul
Acum trăiesc numai la umbră
Ies numai seara din bârlog
Și-n perspectiva asta sumbră
Mă simt sfârșit, un epilog
Am vrut să iau eu singur tot
Să nu las nimănui din soare
Acuma însă, nu mai pot
Căci pielea arsă mă cam doare!
001098
0