Poezie
Caprioara
1 min lectură·
Mediu
Cobor cărarea din pădure
Pe firul apei cristaline
În dreapta-i un tufiș cu mure
Fac un popas, aici, că-i bine
Găsesc un trunchi de pom, căzut
M-asez, cuprins de oboseală
Și din hățișul nevăzut
Apare-ncet, o căprioară
Doi ochi de pluș, privesc la mine
Inima-i bate, sacadat
S-o-mbrățișez pe loc îmi vine
Dar mă abțin, paralizat
Sunt clipe ce dureaz-o veșnicie
Așa a fost privirea scurtă
Ne-am spus din ochi prietenie
A fost iubire clară, mută
Nu știu când ea a dispărut
Nici unde a sărit vioaie
Dar știu că asta m-a durut
Și dorul după ea mă-nmoaie
De-atunci cutreier prin pădure
Să o gasesc, s-o mai privesc
Dar in tufișul cu miros de mure
Pe ea nicicând nu o găsesc!
De o vedeți vreodată-n cale
S-o ocrotiți și s-o iubiți!
Căci imediat, iute dispare
Și așa ochi, nu mai găsiți!
001.290
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- DAN ILIESCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
DAN ILIESCU. “Caprioara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-iliescu-0032720/poezie/13901348/caprioaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.