Poezie
Ajutor
1 min lectură·
Mediu
Mașina roșie, cu capota ridicată
Nu vrea să meargă, s-a oprit
Domnița de aceea-i agitată
Și are aere de om grabit
Pe tocurile ei prea elegante
Două picioare lungi se tot agită
Din pieptul ei de mamă cu mult lapte
Se-aud oftaturi, clar este rănită
Opreste imediat, să o ajute
Un tânăr chipeș, bine îmbrăcat
Intențiile se pare sunt oculte
Ar ajuta-o mai de grabă într-un pat
El sub capotă iute meșterește
Un fir rebel, ieșit din baterie
Și imediat mașina iar pornește
Frumoasa doamnă imediat învie
Îi mulțumește, vizibil zâmbitoare
El o tratează cu respect sporit
Cu ochii lui continuă s-o măsoare
Se suie in mașină și pleacă cam grăbit
În urma lui , cucoana-ncet oftează
Scăpată de o grije fără cost
Închide ochii și la el visează:
-E bun mecanic, e frumos dar prost!
001191
0