Poezie

Monolog

1 min lectură·29 august 2007

Mediu

Acum după ce ai zburat,

Rază din vis într-o stea,

Am hotărât să mă mut

De prin locurile acestea.

Toate imaginile

Îmi pomenesc despre tine.

Străzile mai ales; străzile noastre

Pe care le străbăteam mână-n mână.

Străzile care ne protejau cu umbra pomilor

Sărutările furișate.

Câinii la fel.

Javrele mici ne lătrau

Când treceam râzând pe sub ferestre

Și ne strâmbam și visam

Să avem și noi un cățel.

M-au durut

Și veverițele din jurul băncii noastre.

Așteptau să apari

Să le arunci bomboane și alune americane.

Când am plecat, fantomă abătută,

Au început să chițăie după mine.

Ceată de țigănci arțăgoase.

Vecinii de la șapte

Mi-au promis ajutor la mutat.

Măcar să coboare ei cutiile cu fotografii.

Ca pe niște sicrie

În care dorm viețile noastre.

Acum după ce ai zburat,

Rază din vis într-o stea,

Am hotărât să mă mut.

Dan David, Los Angeles, 10-06-2005.

002.198

dan david. “Monolog.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-david/poezie/1741621/monolog

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.