Poezie

Gâște

1 min lectură·10 iunie 2007

Mediu

Să vă spun o poveste cu o gâscă.

Într-o zi am întâlnit o gâscă

Trecută bine de vârsta la care

Gâsca mai e bună pe varză.

Ca gâștele, gâsca mea ga, ga, ga;

Turuia într-una.

Le mai și împodobea, se pare.

Că grăunțele nu sunt galbene destul.

Că penele vezi Doamne, i s-au pătat;

Nu mai sunt tocmai albe

De la apa murdară din baltă,

În care crește mătasea broaștei

Ca la mama broaștelor acasă!

Că iarba de pe șanț nu mai e gustoasă

Ehe, cum era iarba adevărată altădată!

Mă găsise pe mine singurul vinovat.

Ori se tânguia doar să pară mai interesantă?

Ca să scap urgent,

I-am spus că viața ei nu mă interesează:

„Sunt critic de literatură, de artă.

Mă învârt doar printre filozofi.”

„Vai ce coincidență, frate!

Sunt și eu un critic vehement.

Dar al deficiențelor cotidiene.

Într-o oarecare măsură, nu?

Fac și eu parte dintre filozofi!”

„Da, da, desigur; este evident!

Și care mai e prețul la cartofi?”

Dan David, Los Angeles, 10-22-2005.

001.969

dan david. “Gâște.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-david/poezie/1730826/gaste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.