Dan Cârlea

Chiar daca nu exceleaza prin figuri de stil, poemul este bun, dupa parerea mea, prin faptul ca abordeaza importanta tema a tendintei spre supracompensare, a oamenilor speciali dintr-un anumit punct de vedere.

Aici, robotelul a pierdut lupta cu sine insusi, dar si celalti au pierdut in aceeasi masura, prin nepriceperea de a fi oameni, si mai putin „savanti”.

Traind intre 2 planuri, intre ceea ce poate oferi si asteptarile care-l depasesc, datorita a ceea ce este, robotelul alege calea cea mai usoara, dar si cea mai trista.

Este un poem de o mare tristete, o drama existentiala, in care se pot regasi multe persoane cu nevoi speciale.

Nu am 100% certutudinea ca autorul asta a vrut sa spuna, dar premierea se face pe text si nu pe ce iti imaginezi ca a vrut sa spuna de fapt cel care l-a conceput.
Oricum, poate in ascunzisurile fiintei, intentia de a transmite ceea ce am spus mai sus a existat, chiar cred in asta si de aceea textul mi se pare reusit.

PS din punct de vedere psihologic, dar si poetic, firesc ar fi ca robotelul sa se sinucida in final.

\"Fără cruce, lumea ne atârnă de gât
ca o spânzurătoare, „da” și „nu” sunt
scrâșnetul foarfecii prin coala simțirii\"

sincer, sincer, as fi renuntat la urmarea cu steaua, ia uita-te daca nu zice mosu Dan bine, parca e mai tare fara, adicatelea asa :

\"Fără cruce, lumea ne atârnă de gât
ca o spânzurătoare, „da” și „nu” sunt
scrâșnetul foarfecii prin coala simțirii

Îmbrățișarea-i doar rană,
cădere în golul dintre atomi, înveliș
sub care moartea nu poate să moară
și doi nu mai ajung să devină una\" ...


Cornelia, cam multa agresivitate fara temei, fata de un om care nu deranjeaza pe nimeni.

Cand scrii \"gizăs\", ca un pusti fracturist, in sensul rau al termenului, la ce te astepti de la un om atasat de credinta ? Nu la niste explicatii ca lumea ?

pe cuvantul meu ca aceasta poezie mi se pare printre cele mai bune ale tale, din cate am citit.
De multe ori se intampla ca in spatele tristetii dintr-un poem sa simt o facatura, parca vad o persoana stand comod, in slapi, cu o cola cu cuburi, scremandu-se sa scrie ceva trist, profund, enigmatic, in note joase, in metafore baritonale.

Cu acest poem nu mi se intampla asta : finalul este chiar foarte bun, de fapt, tot poemul mi-a placut.

ps- stiam ca mailul tau incepe (nu il dau pe tot, fiindca poate tu nu vrei) cu -empre....@yahoo.com

vreau sa iti trimit si tie 2 mailuri, pe care i le-am trimis lui carmen, ca vad ca degeaba am explicat niste chestii./ unul din mailuri era cu numerele mele de tel, pt. ca e grea comunicarea prin scris, iar al doilea cu niste precizari./

frate Poetryca, e mistoc tecsxtul, dar te rog eu sa schimbi titlul, fa-o pentru pretenu tau DAn din salajan ;)

Daca tii neaparat la idee, poti sa scrii la subtitlul ca e dedicat cui vrei tu, mai putin mie :))
sau, daca mi-l dedici mie, sa scrii :\"psiholog\" in loc de ruibist.

din punct de vedere poetic, mi se pare foarte buna chestia cu \"tata aștepta plin de condens la tâmple\"

finalul mi-a placut,
DAn

ba ruse, iar faci pacaatul tau capital :lungirea !
poaema are parti tari de tot, dar unele absolut inutile.

Uite cum vad eu lucrurile si asa as fi dat stea :

\"nu mă spăl mult timp
ca atunci când voi face asta să pară o schimbare majoră
și nu normalitate
sunt sătul de normalitate

am fost plecat câteva luni
în tot felul de dormitoare străine care nu miroseau a tine
dar nici a fericire
și acum credeam că voi simți pereții ăștia noi
curați

curg aceleași frustrări
ca visele din liceu

nu știam că din zeu poți ajunge cerșetor
unul umil și cuminte chiar
care sângerează vise și speranțe
ce devin doar o cicatrice de existență

cum dracu i-am învățat pe toți să fie liberi
iar eu m-am încătușat în gratiile-astea ?

am vizitat ieri și cimitirul
am căutat un loc lângă bunicu
dar sunt toate pline, aglomerate
abia poți să respiri acolo
știi și tu
numai cu tine am fost
în seara aia când fugeam de ploaie ca de moarte
și acasă ne miram cum de respirăm

cum mă mir și eu acum

scriu un testament
cu toate lucrurile care le-am greșit
și pe care ți le las ție să le repari

sau să le uiți\"


ba, finalul e super, orginal benson, ca sa folosesc o formula din critica consacrata

culmea e ca eu credeam ca doamne visalon a facut misto cand am vazut ca a venit cu 7 comentarii pana a simtit ludicul fantastic din acest text, poezia distilata de o maturitate deplina a creatiei, si a venit cu steaua obisnuita pentru autoarea Ioana Barac

Lui Costin, pe messenger ii voi explica alte valente poetice ale textului, si anume :

Costine, cum de nu remarci, (si aici fac referire de ordin mai formal la text, nu ma mai pastrez in planul principiilor) valoarea poetica a urmatoarelor pasaje :

\"bine ați venit în acest spațiu, dragi consumatori
în acest timp al creșterii și coacerii rapide
dimensiuni cu fructe și legume ameliorate poetic\"

deci poeta nu relativizeaza nimic, ne trage in sistemul spatiu-timp, ne ancoreaza prin opera ei in realitate

\"și, mai ales, la produsele din import
(carnea de \"vacă nebună\" e în plină expansiune spre est)\"

iar aici este o trimitere subtila la balcanismul nostru savuros, cel cu multe fatete.

vai, domnule Albu, ma asteptam de la dumneavoastra, ca om al filozofiei sa fiti mai putin partizan, sa nu cereti lucruri absurde, primul meu comentariu se refera chiar la scheletul textului, e drept, am omis sa dau citate, imi pare rau ca nu ati inteles ce vreau sa spun acolo dar e foarte clar, si un copil ar intelege

deci, in mare, spun ca textul nu are nimic din gongorism in el si totusi este inchegat, fara sa faca apel la inchistarea in niste norme depasite

domnule Albu, contactati-ma si dvs . pe mess, demult tot vreau sa vorbesc cu o persoana din sfera filozofiei.


Am auzit odata o vorba exceptionala :
daca ai o problema de viata, du-te la un filozif, nu la un psiholog.
Intr-adevar, un filozof ar trebui sa aiba o mare deschidere intelectuala, capacitate superioara de analiza a fenomenelor, mie interventia dvs. de mai sus mi s-a parut nu stiu cum

deci, Costine, rusinica la obraz ca nu remarci poezia din acest text, !


Si credeti-ma, domnule Albu, nu va sta bine deloc in gasca, puteti si de unul singur sa va sustineti scrierile, parerea mea, vorba unui mare filozof practician din Pipera

Un inceput frumos de comunicare cu cititorul.
Se putea continua si cu o usoara translatare spre un plan mai concret, dar e un inceput.

Multitudinea de produse agricole din acest text, nu trebuie privita numai in sensul simbolic al dehibrizarii sentimentelor, in vederea realizarii Marii Opere, ci mult mai amplu, si anume trebuie luate in calcul evidentele trimiteri de natura neokeynesista, in legatura directa cu teoria malthusianista.

Acest text, desi neapropiat gongorismului, are o tesatura interna ce ii confera fermitate, in fata criticilor debile, inodore, a unor comentatori care in afara de a deambula poetic si nu numai, nu cunosc nimic in profunzime, asta obligandu-ne la o atitudine anti-resignare in privinta poeziei agonice si nu numai.

Ar fi multe de spus, deschiderile oferite de acest text deosebit de manjabil sunt aproape greu de cuprins, dar comentariile plurisensuale, analitice, sintetice si nu putine la numar ale doamnei Visalon, precum si raspunsurile doamnei Barac ma scutesc de acest efort, eminamente agreabil intelectualiceste vorbind, dar cum e sambata las aceasta dulce povara (pardonati cliseul) pe mana doamnei Visalon, poeta de forta si cometatoare dorita de toate subsolurile.

Cu stima pentru distinsele doamne Visalon si Barac, poete si comentatoare deosebite, care promoveaza adevarata poezie si lupta impotriva catacombelor culturii, si mai ales a blasfemiilor la care se dedau unii pretinsi artisti care nu stiu sa transmute atat de maiastru varza in sentiment pur, Dan Carlea, autor incepator

Mie inceputul mi-a placut, te rog din sufletul meu de copil sa scoti chestia aia cu \"te caut, te aștept, iubire...\"

sau macar pe \"iubire\" sau lasa doar \"te caut\", ca miroase a manea vorba asta

DAn

multe pasaje deosebite, de poet matur, care nu mai are nimic de demonstrat, poate asa se explica si putinele parti mai usurele, dar cele tari atarna mult mai greu in balanta

Parti memorabile din puctul meu de vedere sunt :

\"între abis și panteon
demonul meu mai vine să te cheme
tu ești realitatea pe care n-o-nțeleg
eterna utopie dezlănțuind sisteme\"

\"fii tu iubire moartea vino cu nimb întunecat și gesturi de nebună
prin ochii tăi zburau atâția îngeri acum sălbatic toți ca-n peșteri se-mpreună\"

\"din casa mea a mai rămas doar ușa. spre oriunde plec pașii mei tulbură imensitatea. în lumină sunt altul și altul pentru că prin mine galopează vuind un șir de oameni invizibili. sunt creatorul celor care imateriali trec prin mine. în urmă departe sub umbrele noastre încă trosnesc fragede crengi. dar unde să te aflu și unde sunteți înălțimi peste care sufletul meu abia se târăște? \"

domnule Leoveanu, astept sa citesc si alte poeme ale domniei voastre

ma retrag, tarandu-ma peste micile mele inaltimi, vorba dumneavoastra, cu respect,

DAn

a se vedea cazul Constantin Brancusi, s-a rugat omul ala de comunisti sa lase Romaniei atelierul din Paris, dar nu aveam noi NEVOIE de asa ceva

Sustin total ideea punerii in drepturi a lui Paul Goma si, desi sunt de parere ca toata aceasta chestiune cu deconspirarea fostei politii politice (aiurea se spune “a securitatii”, fiindca nimeni nu ii va deconspira pe spioni si contraspioni si nu ar fi normal ) este o masacarada romaneasca, vin cu un argument de bun simt :

daca fostului general de securitate Ion Mihai Pacepa i se dau bunurile inapoi, desi nu stiu de unde avea domnia sa la data fugii din Romania tablouri de valoare, bijuterii si sume foarte importante de bani (dar e greu sa rezisti “rugamintilor” venite pe filiera americana, este ? ) atunci la un simbol al anticomunismului cum trebuie sa ne raportam?

Probabil tot cu spatele, cum face romanul cu valorile tarii lui, ( a se vedea cazul Constantin Brancusi, s-a rugat omul ala de comunisti sa lase Romaniei atelierul din Paris, dar nu aveam noi de asa ceva ).

Fiindca am spus la inceput ca mi se pare mascarada aceasta operatiune cu deconspirarea fostei politii politice, si treburile ca lumea nu se fac pe jumatate, adica nu poti fi nedrept in miez si drept la periferie ( adica sa facem dreptate si lumina numai in niste cazuri) ma simt dator cu niste explicatii :

1) operatiunea a inceput cu hei-rup-ul nostru specific, la foarte scurt timp de la vizita in SUA a Presedinteleui Basescu si in apropierea datei speratei aderari la UE ( daca ar fi inceput imediat dupa alegeri as fi crezut, poate, mai usor in bunele intentii ale clasei politice)

2) focalizerea operatiunii este total in discordanta cu intentiile declarate de promotorii ei
( de curatare morala a societii romanesti ) si anume pe ultima veriga a lantului raului, pe simplii informatori ( puneti dvs. ghilimelele ) si nu pe capetenii, pe eminentele cenusii care erau la varful PCR, atat la centru cat si in teritoriu si care dadeau ordine generarilor de securitate si nici pe cei care activau in cadrul Securitatii Statului ( in directiile care se ocupau cu politia politica) si care acum sunt niste batranei simpatici si onorabili, multi dintre ei locuitori ai unor vile si posesori ai unor pensii babane


In legatura cu cazul Paul Goma, repunerea in drepturi ar trebui sa se faca intr-o maniera legala, care sa ii cuprinda pe toti cei aflati in situatia lui, deci printr-un proiect de lege prin care statul roman sa recunoasca deschis ca s-au facut nedreptati infioratoare, care ar trebui, in masura posibilitatilor reale, indreptate.

DAn

Sa stii ca bobadil are dreptate aci.
Am luat-o si eu pe coaja cand am scris un \"haiku\", singurul din viata mea.
Ca sa scapi de probleme, scrie cum a facut Nichita
\"in spirit de haiku\" si atunci nici nu mai ai probleme si vor fi micile poezii receptate mai bine decat pe fondul eternei discutii despre haiku-uri.

Un haiku adevarat e foarte greu de scris, trebuie nu numai talent ci si meditatii si traire de-o anumita profunzime ca sa prinzi un adevar simtit de toti, intr-o fulgerare poetica, ori un paradox nascator de sensuri.

Scrie \"in spirit de haiku\" si poti sa sari si din forma fixa, care uneori poate te restrange si te face sa renunti la o viziune foarte frumoasa.

stimate domnule Nicolae Tudor, stiu despre ce vorbiti in problema cu primarul, dar ca sa nu creada lumea altceva, spun ca e vorba de o metafora. Stiu textul si e si bun.

cu respect, dan carlea

importanta, biologica ...si care or mai fi, scuze de typo

Acest text este intr-adevar un eseu, are precizie chirurgicala in atingerea unor probleme.

Este un periplu prin valea plangerii numita viata si o radiografie a unei variante a devenirii, desigur, nu singura.

Are meritul ca atinge o problema foarte inportanta : suntem morti spiritual cu mult inainte de moartea bioogica ?
Suntem capabili de mari schimbari interioare de la o varsta incolo?

Nu cumva marea majoritate a oamenilor au constiinta osificata inca de pe bancile facultatii ?
Imi aduc aminte acum de o vorba inteleapta , nu stiu cui apartine, care suna asa:

\"daca gandesti exact ceea ce ai gandit pana acum, vei realiza ce ai mai realizat pana acum\" !

Ca psiholog, vad in acest eseu nu un mesaj defetist, fatalist, ci un semn de exclamare indreptat impotriva imobilismului interior, a incapacitatii de interrelatioanare plenara.
(\"acceptați-vã așa cum sunteți. sculptați în voi reminiscențele valorii individuale\")

Remarc si pasajul cu aer poetic :
\"dacã nu vã agreați atunci poetizați-vã nimicnicia\"


Cred ca ar fi mai potrivita scrierea exact dupa norme, adica sa se inceapa propozitiile cu litere mari, de vreme ce se pune punct la final, dar si pentru ca un eseu este o scriere serioasa cap-coada, nu are nicio nevoie de \"modernizarile\" de care nu mai scapam si care, pana la un punct, merg, dar in alte genuri literare.

Cred ca textul vorbeste de la sine si ma scuteste de alte comentarii.

DAn

Domnule NicolaeTudor, nuanta sugerata de mine era cu totul alta si anume ca si cel mai mare critic al tarii ar avea frisoane la ideea ca ar putea afirma vreodata ca un autor este idolul unei generatii. (sigur, in afara de Nichita Stanescu si de Eminescu)

In general, criticii seriosi nu dau sentinte cu pretentii de irefutabilitate, se refera la liniile de forta ale unei scrieri, la caracteristicile ei fundamentale, le raporteaza la curentele literare, stabilesc daca sunt elemente de noutate, folosesc anumite criterii si nu e importanta parerea lor subiectiva despre cel analizat.
(sau asa ar trebui sa stea lucrurile)

Deci, presupusele relatii ale unui autor cu primarul localitatii in care domiciliaza, nu intra in atentia criticii literare, ca si caracterisitcile personalitatii sale.
In tot cazul, dintr-un scriitor ramane, finalmente, opera, iar eventualele laturi umbroase ale personalitatii lui raman in can-can-urile literaturii.
Nichita nu vietuieste in noi prin latura sa de betiv si Eminescu nu prin relatia cu Veronica Micle.
Deci, in cazul oricarui autor, importante sunt : verdictul marilor critici, aprecierea publicului si rezistenta in timp.

Noi, cititorii mai mult ori mai putin avizati, ne putem da cate-o parere, asa, la o cafea, dar si aici ar trebui sa fie in prim plan (daca nu cumva numai asta) scriitura.

Cu respect, Dan Carlea

subtitlul e genial si este o greseala aici :
\"într-o noapte pe la ora 1, când făceam evaluarea zilei
AUZIM deodată un țipăt comun de fete speriate\"

ori \"am auzit\", ori auziram, ca e la timpul trecut

ortoepie nu \"oroepie\"