Poezie

Cântec

Săgețile

1 min lectură·4 mai 2009

Mediu

Cântec de dragoste- plecată-s din

roua dușului de mi se scriu

picioarele cu sare de anin, printre baruri

albe de faianță și detergenți fini cu

parfum de mosc;

clopote dezmățate din timpul imperiului

cand zale și coifuri treceau prin geam.

Departe se întinde cetatea ta cu baruri de

mărghiran, și ziduri aspre de piatră

- n-am înțeles ordinea scuturilor de-au

urmat cu lesne pumn strâns deasupra;

și rănile de ce li se crapău mereu(?)

Marginile mele-s prinse de pânze cu ață

neagră, seri de oțet s-au scurs

și glasul nostru n-a mai sunat dulce deloc.

Se fac înțelese vapoarele tale întoarse

din venele mele

- nu ne-am potrivit ceasurile în același cat

cu globuri fluorescente de lumină, vrejuri

țepoase cu petrol pe cleștii de jar: lumina

de știe privi în întuneric soarta păianjenilor

ce-au căzut rânduri de ani pe podele.

Nu s-au întrecut peste ochii noștri, veștile

bune, nu s-au spart ca baloanele

de săpun între palme- când numai muzica

asta mai știe iubi.

001.786

Dafina David. “Cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1835149/cantec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.