Poezie

De mătase

Săgețile

2 min lectură·4 mai 2009

Mediu

- o lampă pocnind de pervaz tâmpla

ei cu mătase verde. Șoareci de bibliotecă se

zbat în matca ferestrei cu brune pete de timp

desenată - nu s-au dezbrăcat de praful

minuscul, izul lor de cafea

si gargara lor de mentă.

Despre ei se spune că sunt o lampă cu verde

mătase; în pervaz cand se aprind și pocnesc

din lănțișorul de plumb liniștea nespusă

a cărților.

E viscol. Dezgropați în brâu, lemurienii

cu coate de staniol, pe hoarde cu roșii pietre și

bețe de prun asubsoară, păzesc neclintiți sfoara.

De se întinde iarna și buzele lor pândesc în

câmp, peste ramuri ușoare, o linie fină de

ceață- rozătorul prins în geam n-o să coboare

niciodată pe umerii lor.

S-au auzit, sticla păstrează vaiet de sânge,

cum norii s-au scurs pic cu pic- e viscol ștergând

ninsoarea de pomi, cuvintele deșănțate de

groasele mănuși n-or să se poată ascunde de

clopotul crud al lampei.

Începe cu gura să prindă pojghiță, gheața suie

o dată în ramă, mai puțin în numele lucrurilor

- se văd capetele roase. Cum mi-au fost mie

cântecele, de mi-au cusut în ele batistele albe, și

nu m-ar fi trezit în părul greu și galben de acvilă,

când viscolul pășeste desculț printre flori.

001.419

Dafina David. “De mătase.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1835121/de-matase

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.