Poezie
Tantric
Anotimp-tice
1 min lectură·
Mediu
Încă sunt, încă mor de mâna ta.
O piatră își lustruie marginea sub râu;
viitorul e o coastă fără carne, un crâng
în care boii culeg prunele verzi și
ramurile obosite
- mergi încet să-ți afli șireturile, urmele
astupate de vânt; nisipul arde dimprejur,
morții dansează vineți. Cireada pe care
au tot mânat-o acum se înghesuie în râpă.
Încă sunt, cuvintele se întorc, se coc
peste tot, încă sunt- seara o să atârne
doar căruțelor de porumb întoarse pe drum.
Satul mi se risipește simplu în ochii:
o mână dedesubt una deasupra , cerul
la mijloc.
023812
0
sunt dezamăgit când văd că din cei care au trecut prin ultimele zece texte ale tale, niciunul nu prea s-a obosit să arunce un semn. am citit și-n locul lor și uite că-mi place ce-am găsit.
un discurs simplu care vine și rotunjește.
Satul mi se risipește simplu în ochii:
o mână dedesubt una deasupra , cerul
la mijloc.
cu sinceritate,
teodor dume,