Poezii

Mort de foame, trist, inmiresmat mi-am batut umbra in cuie pe cruce si m-am imbatat… dureros de dulce curge lacatul de la mormant si mirosul tau impunge tot ce-am reusit sa cant… mi-e

DCdadal cristinel

0

0

Ma dor degetele, iubito, de cat am scaparat chibrituri pe mormantul meu; tu… n-ai venit sa torni macar o floare de cenusa doar…mi-ai zambit si-ai pus o poza cu un inger peste usa… ma dor

DCdadal cristinel

0

0

Stateam la fereastra cu un inger batran si betiv aprinzandu-ne unul altuia tigarile de foi… de scriptura… prin fumul versetelor ne ascultam rasuflarile, tremurand ca niste carti de

DCdadal cristinel

0

0

miroase-a tacere,iubito, a flori neisbavite de-asfintit aroma-I de praf peste urbe papusa cu ochi mi-a zambit si zgomot de vise mai este -in spatele nostru prea rar- miroase-a dulceata de

DCdadal cristinel

0

0

n-am sa plec niciodata, iubito imi sopteau pasii umezi pe strada n-am sa mor, n-am sa fug, n-am sa strig n-am sa las nici un strop de tamaie sa cada din noi, n-am sa-ti spun ca mi-e

DCdadal cristinel

0

0

cat de curat e aerul aici in umbra mormantului, ca o tacere-ndelung asteptata in urma cuvantului… vestejite statui,ne privesc inmiresmat cu ochii de sticla ai jucariilor frante, pe aleile

DCdadal cristinel

0

0

Ploaie de toamna ca si cum cerul ar avea ceva de spus poate nestiutul priveghi al unui inger rapus ploaie de toamna asculta-mi, iubito, ploaia din plete… sterge-mi sudoarea saruturilor

DCdadal cristinel

0

1

Surâsul tău- bătaia din aripi a unui înger, păcatul – unui demon! Ce, crezi că demonii n-au aripi? Dar cine, oare, scormonește somnul luceferilor adormiți în trupul nostru? Tu crezi că

DCdadal cristinel

0

0

sunt vampirul propriei inimi mă hrănesc cu iluziile supurând pe pereții interiori ai cărnii... zvârcolit, mă adulmecă amintirile ca niște infecții cu colți... dar...ai

DCdadal cristinel

0

0

piatră femeie sânge iubire nebun nebunie minune credință durere sat sarut carne acestea toate nu sunt substantive ci verbe... iar OM este

DCdadal cristinel

0

0

în spatele minunii suntem noi si El în spatele sinuciderii e un demon mișel în spatele nostru suntem noi fără noi în spatele curgerii sunt orele moi în spatele păcatului e multiplu de

DCdadal cristinel

0

0

în sentimentele tale de culoarea mării îmi plăcea să adorm ca un fluviu cuminte despletindu-mi visele de pe frunte în dimineața-nserării sărutându-te cu gust de ce-a mai rămas prin

DCdadal cristinel

0

1

Am făcut dragoste cu o secundă și s-a născut timpul pe care nu l-am avut noi doi niciodată și Timpul acesta era singur, neîmplinit, și atunci am smuls o fâșie din veșniciile lui și am

DCdadal cristinel

0

0

Sufletele chinuite sunt riduri pe fruntea încruntată a lui Dumnezeu -tâmplă frământată de iubire- îngerii sunt resturi de priviri aruncate în sus și scăpând de gravitația

DCdadal cristinel

0

0

Suspini,cenușă cetate cu-artere ciobite și spaime-atârnând în copaci, ce aer nebun îți transpiră prin pori când te-apleci în arcade și taci… Liniște!vreau să te-aud putrezind, prea multă

DCdadal cristinel

0

1

Am obosit să stau în carne nepriceput ca o fereastră-acoperită, îmi calculez mizeria de azi, coșmarul dintr-o noapte nedormită... aș vrea să mă conceapă cineva, să fiu un

DCdadal cristinel

0

0

au uitat și pietrele când a început veșnicia... au uitat și îndrăgostiții când s-a împreunat durerea cu fii oamenilor și s-au născut lacrimile -acești monștrii care au crescut și s-au

DCdadal cristinel

0

2

Îmi cântau stingeri de sfeșnic slobozind trupuri de înger în cripta din creștetul meu în orbite-mi crescură două vitralii și din ochii icoanei sau poate ai mei se scurgea frica de

DCdadal cristinel

0

1

Te caut noaptea-n lacrimă de heruvim îmi este dor de tine, nu mă tem, mă-ntorc mereu să mă topesc în ploaie ne regăsim la marginea furtunii vorbind în cântec fără versuri și refren mi-aduc

DCdadal cristinel

0

0

De-aș găsi, Tată, poarta prin care scoți sufletul din trup m-aș arunca prin dânsa fără milă de furia cărnii nemântuite căci le simt toate sub rasa de piele ca și cum ar fi psalmi de batjocură

DCdadal cristinel

0

0

Priveam pe fereastra crescută-ntre noi anotimpul iubirilor moarte… și stropii de foc prefăcuți în cristale în tine toamna iarnă se făcea… amanetam rând pe rând câte zile-au rămas pe un pic

DCdadal cristinel

0

0

Aș vrea să mă facă din piatră Părintele omului vechi Și cuvântul de viață nu-l sufle Ci cald să mi-l spună-n urechi Aș vrea să am trupul de marmură Să fie un sculptor cu mine Să am fața albă

DCdadal cristinel

0

0

Și dormeam, și dormeam Așternut printre moaște Încropindu-mi tărâmul În care Voi fi Numai eu Dumnezeu Sufocată materie între două vitralii Inspiram desfrânata batjocură A celui din

DCdadal cristinel

0

0

Aleile de noapte Sunt un refugiu Pentru pașii rătăciți Ce nu-și găsesc ritmul În spațiul luminii Taxiuri monotone își așteaptă clienții… Pe mine nu au unde să mă ducă Nu vă supărați, Cât

DCdadal cristinel

0

1

A iubi e ușor…greu e a răbda iubirea… A nins cu piatră în sufletul tău cu flori minunate de stâncă petale-ntr-un zbor nefiresc de gingaș căzând pe o piatră adâncă zdrobite se macină

DCdadal cristinel

0

0

,,Fericiți cei săraci cu duhul, că aceia vor moșteni împărăția cerurilor!” mi-am coborât duhul în trup și am sărăcit mă așteaptă oare vreo dregătorie? ,,Fericiți cei ce plâng că aceia se vor

DCdadal cristinel

0

0

Lucifer, înger trist cu lacrimi niciodată plânse cu ochi vicleni și obosite pleoape suntem câțiva ce-avem plămada ta în oase eu, mândrul și-nțeleptul lumii noi n-am avut puterea niciodată să

DCdadal cristinel

0

0

Am nevoie de un nou Dumnezeu să îmi sufle și mie cuvinte s-arunce minuni peste trupul meu greu în tâmple să-mi picure sânge fierbinte s-aud cum scrâșmește în creștetul rece zvârcolită-ntr-un

DCdadal cristinel

0

0

Sângele-mi curge în hohote ca râsul Satanei pe lespezi de templu pustiu adăstând jertfa mea între duh și pământ ca și cum aș fi mort, ca și cum aș fi viu… nemurirea-mi zâmbește ca fată

DCdadal cristinel

0

0

Adorm neostoit În închisoarea trupului – ca demon – Nemistuită jertfă de-mpăcare Cu felul meu de-a fi neîmpăcat Mă culc Pe așternutul gândului de Mâine Respir cu frică Sper că n-a fost

DCdadal cristinel

0

0

Mi-e frică să concep ca și cum fructul gândirii ar fi perisabil obosit -de nebunia sistemelor- al meu miroase a gingășie a sânge sângele curs din palma ce a strâns tulpina unui

DCdadal cristinel

0

0

Când Iisus a scris pe nisip A scris numele meu, A știut că voi trăi Pentru că este Dumnezeu Când Hristos S-a lăsat scuipat A întors obrazul meu A simțit că voi ierta Pentru că este

DCdadal cristinel

0

0

Somnul…acest frate de sânge al morții… Cădeau petale, iubito, din spinii uscați, fără floare, le simțeam ca prin somn armonia, firavul sărut cu pământul. Te speriai de cum cântă

DCdadal cristinel

0

0

Mă întrebam, femeie, de unde lacrimi sub genele mele, când eu mă uscam din pântece de dorul iubirii…? Și apoi mi-am amintit dimineți și amurguri când te purtai pe deasupra trupului

DCdadal cristinel

0

0

Mă întreb dacă cerul veșniciei are lună pentru că de-ar fi așa și adormit ți-aș da întâlnire la miezul nopții și mi-aș lăsa amintirile să te sărute în ciuda trupului țărână… mă întreb daca

DCdadal cristinel

0

0

De ce să ne mirăm.. De ce să ne mai punem întrebări? să ne mirăm de sunetul pașilor de pe piatra rece a neființei de tropăitul sacadat ce calcă în picioare misterele de petala ce cade din

DCdadal cristinel

0

0

dacă aș plânge pe cerul ochilor tăi, ți-ai mai șterge lacrima vreodată? dacă aș ști din toate cuvintele de pe lume numai verbul „sunt”, l-ai conjuga împreună cu mine „hai să fim” ? dacă

DCdadal cristinel

0

0

nu ești obosită, iubito, sa alergi prin vise să te iei la întrecere cu îngerii punând rămășag pe sufletul meu? Nu mai certa nuferii, și eu mi-aș deschide petalele pe inima ta! Nu mai

DCdadal cristinel

0

0

Ați cercetat vreodată cu atenție fumul unei lumânări? Ați ținut trupul ei zvelt în mâini fierbinți ca să simțiți cum se topește ceara, cum se adâncește carnea în materia supusă, cum aceasta ia

DCdadal cristinel

0

0

Mă aștern ca un miel sub satârele nopții în groapa mea, casă lipsită de tihnă cu pământul în sânge punând rămășag că nici crucea nu-mi poate aduce odihnă căutarea de vise mi-e steaua din

DCdadal cristinel

0

0

am căzut ca o stea – mă ridic cerșetor : din ce cauză?! –am amnezie.

DCdadal cristinel

0

1

Stăteam în celula aceleiași iubiri înfruntând în mizerie sentința nedreaptă de a ne sprijini unul pe celălalt împinși la incest căci eram doar noi doi și puteam fi și frați ne-am știut doar

DCdadal cristinel

0

0

Zambesc calendaristic intre patru secunde si plang in eoni vestejiti si uscati ma trezesc dupa soare cu visul de luna racorind vesnicia de febra de noapte in stropii de roua abia

DCdadal cristinel

0

0

Tu mai auzi, iubito, Cum cântă nebunii În veghile frunzelor căzute din noi? Ce trist am făcut trei pași amândoi Trei pași mai departe De locul curat Ne-am privit și-am văzut: eram goi ! Tu

DCdadal cristinel

0

0

Aș da cu blândețe tot ce-am sub veșminte Bolnavului care la viaț-ar râvni --Rătăcești, Ahashverus! Îmi șoptește culcușul în care mă plec ca și cum aș dormi pe care altar să îmi caut odihna și

DCdadal cristinel

0

0

Ar fi o lumina undeva, poate sus un reazam in orele scurse mult prea incet ca si cum m-as putea sprijini pe-un perete de aripi atunci cand imi vine sa cad... ar fi o palma fierbinte spun

DCdadal cristinel

0

0