Poezie
Cantecul nebunilor
1 min lectură·
Mediu
Tu mai auzi, iubito,
Cum cântă nebunii
În veghile frunzelor căzute din noi?
Ce trist am făcut trei pași amândoi
Trei pași mai departe
De locul curat
Ne-am privit și-am văzut: eram goi !
Tu mai simți, iubito,
Cum tremură norii
În curgerea apei din palmă?
Ne-am uscat, rând pe rând,
Veștejiți, amândoi,
Într-o pașnică ploaie de toamnă
Tu mai auzi, iubito,
Cum cântă nebunii,
Îngânând amânate nevoi?
Uitarea de tine, durerea de mine,
Oboseala din drumuri tăcute
Trei pași… trei pași am făcut amândoi
Ne-am oprit și-am văzut…eram goi
Și-am sperat în pleiada de farmece goale
În firele brune păstrate la sân
În jocuri de stele
În trei ceasuri negre
În trei ursitoare
Trei pași…am făcut amândoi
Ne-am oprit și-am privit…
Am sperat și-am plecat…eram goi…
002.867
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dadal cristinel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
dadal cristinel. “Cantecul nebunilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dadal-cristinel/poezie/41344/cantecul-nebunilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.