Nefericirile

,,Fericiți cei săraci cu duhul, că aceia vor moșteni împărăția cerurilor!”

mi-am coborât duhul în trup

și am sărăcit

mă așteaptă oare vreo dregătorie?

,,Fericiți cei ce plâng că aceia se vor mângâia”

aștept de mult ca Dumnezeu

să citească lacrima

în zâmbetul meu…

,,Fericiți cei blânzi că aceia vor moșteni pământul”

dar Tatăl meu a fost răstignit

înainte ca eu să-mi asum moștenirea

port dreptul de întâi-născut

în lumea suferinței…

doar că părintele meu

domnește în împărăția iubirii

,,Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura”

drept este

să n-am noapte și zi

pat sau culcuș

să trăiesc în genunchi

aplecat, cocoșat

de poveri

nedescrise în cărțile sfinte

căci m-am săturat…

,,Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”

la câtă milă mi-e de mine

și de cine mă-nțelege

mă simt împăcat

,,Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”

dar cei curățați de inimă

pe cine

dracu

vor vedea?

,,Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”

între-a fi

și-ați dori să nu fii

e o pașnică luptă de suflet

orfan renegat

mă găsesc

când nu găsesc pace

,,Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor”

fug de când mă știu

de nedreptatea din veșnicul Ieri

fără să privesc înapoi

și să văd

că poate

au avut dreptate

,,Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră…”

ce cuvânt mai murdar

și mai plin de puroi

ca acela

,,Te iubesc”

…,,mințind din pricina mea!”

Bucurați-vă!…

Cei ce sunteți ca mine sub cer

O grămadă de oase

Îmi vine să zbier

Când mă văd destinat fericirii

Fericiți cei ce plâng…

Ce trist

Că a plânge

Înseamnă doar lacrimi…