ou verde din pasăre rară

a adormit timpul în cizme

pășește cu grijă să nu trezești vreo scânteie

să nu luăm foc chiar acum în muțenia mimului

mimul cel orfan de tată de litere cu simbrie codată

biciuită secunda cu gropi pe spate

mă lovește-n piept cu puls de cuvinte

vineții cuvinte cu fuste și flinte

copilul lor alunecă din mine

ca un ou verde dintr-o pasăre rară

apoi ne spală tălpile și se face drum

mâinele-i plecat azi-ul e în fum

de-am elibera măcar curajul din pumni

de-am deschide palmele în fața privirii

am învăța să înotăm bras pe stele

fără cârje fără atele

în somnul meu se strecoară vinerea un soldat plantează bulbi drepți de pace și-mi paște patima pe valuri

eu mă prefac că nu-l visez întorcând pe-o parte câmpiile ca să văd dinții ierbii cum mușcă din lună

și-un ou verde de pasăre rară luminându-se pe dinăuntru cu torțe mii de torțe aprinse cu gura de femei cu coadă pe spate

din sânii lor curg pagini de lapte

mâine cineva va avea urme de plasmă pe mâini

dar și puterea de a scrie

povestea omului altoit pe om

și-a urmelor lăsate-n palmă

de mersul timpului pe catalige

dintr-un ou verde poetul încearcă să strige