abandon

Versurile sunt într-adevăr șocante și dor atât de tare, ah, cum mai dor! Aici parcă am văzut un vis al morții, reducerea omului la o simplă bucată de carne inertă, imaginea e extraordinară:

\"mă poți vinde la târgul morții
ca pe-o bucată de carne smintită
n-o să mă zbat\"

Parcă ai deschis o nouă cutie a Pandorei:

\"fac din iubire tăvălugul viabil
al neputințelor noastre
în loc de nume vom purta
întrebări fardate\"

Omul e redus și el, se merge invers pe scara evoluției ajungându-se la amibă, la protozoare. Lumea însăși pare a se reîntoarce în suflet la haosul primordial(Întunericul și unicul adevăr).

Cu respect Horea!

Horea, interesant punct de vedere, mulțumesc mult. Mă bucur că versul meu umil a oferit un sens pentru tine, deși e oarecum diferit de ceea ce am încercat eu. Pot spune că am chiar noroc. :) Știu, data viitoare nu va merge.
Să mai treci!

prietenesc,
Livia

Poezia ta este o reflexie, pe un plan mai particular, concentrarea prin care spiritul tau isi clarifica ideile.
Adica iti analizezi sentimentele. Eu asa vad versurile tale.
Placut mult...
mihai

de n-ai fi știut că vezi bine, nu s-ar mai fi povestit comentariu sub versurile acestea :)
l-ai simplificat mult, dar asta și merită! să fie clar, noi nu vrem să fim geniali, noi vrem să fim în oglinzi, în oglinzi să ne privim curajos sufletele!
Da, Mihai.
Și mulțumesc.

prietenesc,
Livia