Jurnal
Foamea de sâmbătă
(scrisori pe margine de tun)
1 min lectură·
Mediu
sigur, și lumea a fost creată în
douămiipatrusuteoptzecișișapte de zile,
spațiul era atât de mare, încât timpul nici nu mai
conta, vei fi vrând să
spui.
dacă împarți lacrimile pe care nu le-am vărsat anul
ăsta îți va rezulta
astronomica cifra 2, orice e mai mare de zero se poate
împărți, deci
împarte 1 la 2 și îți va da 2.
până când, până unde poți să scrii, până unde poți
face din copii fală
părinților, în loc să te urci pe eșec și să-l
înnobilezi asmuțindu-l spre
finish de gând.
de unde vine foamea de sâmbătă, de la care
început/sfârșitul altui
neînceput?
S.
001.744
0