Poezie
Mâțele spioane
poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Copii, eu astăzi vă voi spune
Povestea mâțelor spioane
Ce și-au făcut un bun renume
Printre surate lighioane.
Au spionat o zi întreagă
Și-o noapte, până dimineața,
Că nu știau cine tot fură
Cocoșii, când se lasă ceața.
Dar într-o zi, pe negândite,
O coadă lungă, roșioară,
S-a strecurat în curtea largă,
Să fure înc-o puicușoară.
Iar mâțele, nebune foarte,
De coadă iute-au înșfăcat-o,
I-au zgâriat-o cu gheruța,
Apoi în cușcă au băgat-o.
Și coana vulpe cea vicleană
De ele s-a rugat, mieroasă,
Ca s-o elibereze iute,
Că-i musai să ajungă-acasă,
La margine de codru verde,
Că puișorii o așteaptă,
S-o ierte astăzi, de se poate,
Că ea promite că se-ndreaptă.
Dar mâțele pe loc au dus-o
S-o judece toți din ogradă,
Că multe păsări jumulit-a
Și-n laba ei căzut-au pradă.
Cu toții-au hotărât: „La moarte!”
Stăpânul curții, șugubăț,
Găsit-a altă variantă:
„Eu pielea am să-i pun pe băț!”
001721
0